Decizia CCR nr. 737/2018Punctul 67

67. Furnizarea de informații persoanei vizate în condițiile art. 14 din lege poate fi amânată, restricționată sau omisă, potrivit art. 15 din lege, numai dacă, ținând seama de drepturile fundamentale și interesele legitime ale persoanei vizate, o astfel de măsură este necesară și proporțională într-o societate democratică pentru: a) evitarea obstrucționării bunei desfășurări a procesului penal; b) evitarea prejudicierii, prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau a executării pedepselor; c) protejarea ordinii și siguranței publice; d) protejarea securității naționale; e) protejarea drepturilor și libertăților celorlalți. Măsura amânării furnizării de informații se dispune pe o perioadă ce nu poate depăși un an, în situația în care incidența condițiilor care fac imposibilă comunicarea este limitată în timp și poate fi prelungită în interiorul termenului de un an, iar, la împlinirea termenului pentru care măsura amânării furnizării de informații a fost dispusă, operatorul transmite informațiile prevăzute de lege. Persoana vizată este informată în scris, în cel mult 60 de zile calendaristice de la înregistrarea solicitării, cu privire la măsura amânării furnizării de informații și motivul dispunerii acesteia, cu privire la termenul pentru care a fost dispusă această măsură, precum și cu privire la faptul că se poate adresa autorității de supraveghere cu plângere împotriva deciziei operatorului sau poate ataca în instanță decizia operatorului. Măsura restricționării furnizării de informații se dispune în situația în care incidența condițiilor care fac imposibilă comunicarea nu este limitată în timp. În situația restricționării furnizării de informații, operatorul transmite persoanei vizate un răspuns. Măsura omisiunii furnizării de informații se dispune în situația în care chiar și simpla informare a persoanei vizate cu privire la una sau mai multe operațiuni de prelucrare este de natură să afecteze una dintre activitățile prevăzute la alin. (1) lit. a) -d) , iar omisiunea furnizării de informații poate să fie parțială sau totală. În situația omisiunii parțiale, persoana vizată este informată, în termen de cel mult 60 de zile calendaristice de la înregistrarea solicitării, cu privire la categoriile de prelucrări care nu sunt de natură a afecta activitățile prevăzute la alin. (1) . În situația omisiunii totale, operatorul transmite persoanei vizate un răspuns. Operatorul este obligat să țină evidența situațiilor în care a fost dispusă măsura omiterii furnizării de informații și să documenteze adoptarea acestei măsuri, iar, în luna ianuarie a fiecărui an, operatorul are obligația de a informa autoritatea de supraveghere cu privire la situația statistică a măsurilor de omisiune a furnizării de informații adoptate în anul precedent, defalcat pentru fiecare dintre activitățile prevăzute la alin. (1) lit. a) -d) . ...