Decizia CCR nr. 702/2018Punctul 8

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor destinatarilor săi, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 986 din 30 septembrie 2008. Problema de drept a plății eșalonate a mai fost supusă controlului de constituționalitate, în raport cu critici similare, Curtea constatând constituționalitatea acesteia, prin deciziile nr. 24 din 17 ianuarie 2012, nr. 188 și nr. 190 din 2 martie 2010, nr. 712 din 25 mai 2010 și nr. 1.534 din 28 noiembrie 2011. Curtea a reținut, în esență, că prin mecanismul de actualizare a sumelor ce trebuie plătite de către stat cu indicele prețurilor de consum se asigură executarea integrală a despăgubirii, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume. În ceea ce privește critica referitoare la stabilirea despăgubirii, referitor la perioada pentru care se actualizează despăgubirea, invocând Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2007, Guvernul consideră că revine Curții Constituționale să aprecieze asupra afectării dreptului de proprietate privată. Prin Decizia nr. 21/2007 s-a reținut că „existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Prim-Ministrului impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară și pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor prin hotărâre adoptată de comisie și aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil față de cerința prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei. În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menționat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluției prețurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri. Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora. De altfel, interpretarea de ansamblu a dispozițiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății. Este de observat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conținând criterii de evaluare și modalități concrete de stabilire a cuantumului compensațiilor, care conțin dispoziții menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea prețurilor, potrivit principiului restituito in integrum.“ ...