Decizia CCR nr. 695/2018Punctul 20

20. În subsidiar, Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Conform art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată se stabilesc prin lege. Făcând aplicarea acestor dispoziții constituționale, prevederile criticate stabilesc, în esență, că atunci când contestația la executare vizează o hotărâre pronunțată în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție și se întemeiază pe cazurile reglementate de art. 598 alin. (1) lit. a) , b) și d) din Codul de procedură penală, competența de soluționare a contestației revine tribunalului sau, după caz, tribunalului militar. Astfel, în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituție și ținând seama de rolul instanței supreme și de importanța mai redusă a contestațiilor la executare, legiuitorul a dat aceste din urmă cauze în competența tribunalului, respectiv a tribunalului militar. Soluția legislativă nu determină o discriminare între justițiabili, întrucât ea își găsește incidența, în egală măsură, în cazul tuturor persoanelor aflate în ipotezele reglementate. De asemenea, aceasta nu îngrădește accesul la justiție, deoarece, asemenea Înaltei Curți de Casație și Justiție, atât tribunalele, cât și tribunalele militare sunt instanțe judecătorești prin care se realizează justiția, iar, prin reglementarea contestației la executare, legea procesual penală pune la dispoziția condamnaților o cale efectivă de acces la instanță. ...