Decizia CCR nr. 685/2018Punctul 60

60. În concluzie, se arată că, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 255/2013, compunerea completurilor de 5 judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a făcut în alt mod decât cel prevăzut de lege, adică nu „prin tragere la sorți“ pentru toți membrii completului, înfrângându-se astfel voința Parlamentului, ca autoritate legiuitoare. Decizia Curții Constituționale nr. 68 din 22 februarie 2018, din care rezultă, implicit, că o astfel de practică ridică problema lipsei de imparțialitate a instanței supreme, nu a fost respectată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a continuat conservarea acestei conduite, devenită de la această dată în mod fățiș contrară atât jurisprudenței Curții Constituționale, cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 89/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis să continue încălcarea legii, contrar voinței Parlamentului și cu ignorarea jurisprudenței instanței constituționale și a celei europene, așadar implicit a art. 1 din Constituție, care consacră valorile fundamentale ale statului român - stat de drept, bazat pe principiul separației și echilibrului puterilor în stat, în care este obligatorie respectarea legii și a supremației Constituției. În acest mod, Înalta Curte de Casație și Justiție a săvârșit și săvârșește acte și acțiuni concrete, prin care își arogă competențe ce nu îi aparțin, încălcând competența constituțională a altei autorități, și anume a Parlamentului. Se mai invocă Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, în sensul că instanțele judecătorești trebuie să respecte legea, de drept material sau procesual, și că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, considerente aplicabile mutatis mutandis și în cauza de față. ...