Decizia CCR nr. 685/2018Punctul 68

68. Prin intermediul Legii nr. 255/2013, legiuitorul nu a făcut altceva decât să ridice la nivel de soluție legislativă congruența semantică și operațională stabilită anterior, prin norme infralegale, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, între cei doi termeni, în ceea ce privește desemnarea judecătorilor în completurile de 5 judecători. După intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2013, noile dispoziții ale art. 32 au pus serioase probleme de interpretare și aplicare, deoarece nu se coroborau cu alte texte din Legea nr. 304/2004 și cuprindeau reglementări imprecise și incoerente. Astfel, deși art. 19 alin. (2) din lege prevedea în termeni lipsiți de echivoc că în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție funcționează 4 completuri de 5 judecători, articolul 32, prin forma modificată a alineatelor (1) , (2) și (4) , impunea constituirea unui număr nelimitat de completuri de judecată în materie penală și doar două în materie nonpenală, deși activitatea instanței supreme este covârșitor nonpenală. Un lucru nou și inexplicabil, introdus prin modificările art. 32, se referea la faptul că numai președintele Secției penale avea competența de a propune Colegiului de conducere numărul și compunerea completurilor de 5 judecători, inclusiv în materie civilă. ...