Decizia CCR nr. 685/2018Punctul 132

132. Dezvoltând jurisprudența sa, conturată prin Decizia nr. 108/2014, Curtea observă că în acea cauză a stabilit că intervenția sa „devine legitimă ori de câte ori autoritățile și instituțiile publice menționate în titlul III din Constituție ignoră sau își asumă competențe constituționale de natură a crea blocaje ce nu pot fi înlăturate în alt mod. Aceasta este esența unui conflict juridic de natură constituțională“. Atunci când Curtea a stabilit că intervenția sa este subsidiară, a avut în vedere faptul că autoritățile publice implicate în „litigiul“ respectiv puteau găsi alte soluții punctuale pentru a reintra în starea de legalitate, ceea ce înseamnă că litigiul astfel dedus judecății sale nu s-a ridicat, prin implicațiile sale, la o relevanță constituțională. Or, în speța de față, relevanța constituțională este dată chiar de paradigma juridică dezvoltată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție și susținută de lipsa unui mecanism instituțional autoreglator, din moment ce, chiar prin punctul de vedere exprimat, instanța supremă propune ca însuși justițiabilul, și nu autoritățile publice, să utilizeze mecanismele prevăzute de lege pentru a îndrepta eventualul derapaj al unei autorități publice. ...