Decizia ÎCCJ nr. 223/2025 (HP)Punctul IX

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 16.06.2025 · dosar 419/1/2025
Punctul IX
IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 37. Prezenta sesizare a fost formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, al cărei domeniu de aplicare este stabilit prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal; de asemenea, ordonanța se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice. ... 38. Art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, stabilind că: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 39. În preambulul ordonanței de urgență s-a arătat că la elaborarea acestui act normativ s-a ținut seama de „configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România“. De asemenea, s-a apreciat că aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, „în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. ... 40. Potrivit principiului specialia generalibus derogant (legile speciale derogă de la cele generale), dispozițiile expuse se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa cu prevederile acestui cod, art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 stabilind expres că „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 41. Prin urmare, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; ... (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... (iv) chestiunea de drept invocată să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 42. Verificând condițiile de admisibilitate astfel prezentate, se constată că în cauza de față acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, după cum se va dezvolta în cele ce urmează. ... 43. Condițiile de admisibilitate referitoare la obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de pronunțare a hotărârii prealabile și stadiul procedurii sunt îndeplinite, întrucât instanța de trimitere este învestită cu soluționarea, în primă instanță, a cererii de chemare în judecată formulate în materia litigiilor de muncă, fiind pusă în discuție stabilirea și plata drepturilor salariale ale reclamantului, conform anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017. În consecință, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 44. Condiția privind existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei nu este îndeplinită din mai multe perspective. ... 45. În primul rând, în ceea ce privește condiția dependenței dintre lămurirea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării și soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu are un caracter cert, raportat la contextul procesual în care a fost formulată sesizarea, întrucât pârâtul a invocat mai multe excepții procesuale care, pe de o parte, nu pun în discuție fondul dreptului, iar, pe de altă parte, soluționarea lor nu necesită o dezlegare asupra problemei de drept care formează obiectul sesizării. ... 46. În acest sens se constată că, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat acordarea sporului de 15%, susținând că acesta se află în plată în cazul altor angajați ai pârâtului, în funcții similare. Reclamantul a considerat că „neplata sumei de 790 lei reprezentând spor de 15% începând cu luna mai 2020 și până în prezent este nelegală“. ... 47. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe „principiile nediscriminării și egalității în muncă conform legislației interne și internaționale, având în vedere faptul că la nivelul spitalului există mai mulți salariați care ocupă funcții de șef serviciu, urmare a unor concursuri organizate în luna septembrie 2021, care beneficiază de plata sporului de 15% (aplicat la salariul de bază existent în plată în anul 2018)“. Reclamantul a considerat că prin acordarea acestui spor doar altor angajați aflați în situații similare cu a sa rezultă existența unor drepturi salariale diferite, situație în care se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) coroborat cu art. 41 din Constituția României, prevederile art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la această convenție. ... 48. La data de 6 decembrie 2022, reclamantul a formulat o completare a cererii de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea pârâtului să stabilească și să plătească salariul de bază pentru funcția îndeplinită de reclamant în conformitate cu dispozițiile anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 și obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu anexa menționată, începând cu data de 20 mai 2022. ... 49. Această cerere a fost justificată de reclamant prin invocarea unor împrejurări de fapt, în sensul că a fost angajat ca șef serviciu aprovizionare transport începând cu data de 20 mai 2022, iar, potrivit anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, salariul de bază la nivelul anului 2022 pentru funcția de șef serviciu gradul II este în cuantum de 8.948 lei, dar salariul de bază al reclamantului este de 6.068 lei, astfel încât salarizarea sa nu este stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile. ... 50. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că reclamantul nu a uzat, în termen legal, de procedura prealabilă în cauza dedusă judecății, în temeiul art. 193 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 37 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, în condițiile în care reclamantului, pentru funcția de șef serviciu aprovizionare transport, i-au fost stabilite drepturi salariale (salariu de bază și sporul aferent) prin Dispoziția nr. xxx/20.05.2022, precum și prin Actul adițional nr. xxx/20.05.2022 la Contractul individual de muncă nr. xxxx/2021, acte juridice necontestate de reclamant și care produc efecte depline. ... 51. De asemenea, pârâtul a invocat excepția tardivității, susținând că, în situația în care Solicitarea nr. xxxxx/16.06.2022 formulată de reclamant poate fi asimilată unei contestații, aceasta a fost formulată după expirarea celor 20 de zile de la comunicarea Dispoziției nr. xxx/20.05.2022, cu încălcarea prevederilor art. 37 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată cu mult peste termenul de 30 de zile de la data comunicării răspunsului la solicitarea menționată, cu încălcarea prevederilor art. 37 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. ... 52. Pârâtul a mai invocat excepția lipsei de interes, susținând că, prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul solicită acordarea drepturilor salariale constând în sporul de 15% (spor pentru condiții de muncă), în condițiile în care, în baza dispoziției și a actului adițional emise la 20 mai 2022, acesta beneficiază de un spor (sub condiție) superior de 50% aplicat la salariul de 5.265 lei (calculat la salariul de bază aflat în plată în 2018), adică un spor pentru condiții de muncă în cuantum de 2.633 lei/lună față de sporul pe care îl solicită reclamantul de 15%, în cuantum de 789 lei. ... 53. La termenul de judecată din 22 mai 2024, Tribunalul Buzău - Secția I civilă a pus în discuție excepțiile invocate prin întâmpinare: excepția inadmisibilității cu privire la lipsa procedurii prealabile, excepția tardivității, excepția lipsei de interes și, invocând dispozițiile art. 248 din Codul de procedură civilă, a unit excepțiile cu fondul cauzei. ... 54. Regula în judecata excepțiilor procesuale este instituită de art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. ... 55. De la această regulă, alin. (4) al aceluiași articol instituie excepția, în sensul că excepțiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei, numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului. ... 56. În prezenta procedură nu poate fi analizat modul în care instanța a aplicat regulile arătate, însă este de observat că, față de faptul că art. 248 alin. (4) din Codul de procedură civilă instituie o derogare de la regulă, textul este de strictă interpretare și aplicare, astfel încât, după unirea excepției cu fondul și administrarea probelor comune, se revine la regula prevăzută de alin. (1) , în sensul că, după închiderea dezbaterilor, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor și numai dacă acestea sunt respinse va trece la cercetarea fondului. ... 57. În această situație, reținerea existenței unei legături cu soluționarea pe fond a cauzei ar implica specularea asupra soluției care ar urma să fie pronunțată de instanță asupra excepțiilor procesuale invocate, ceea ce excedează cadrului procesual reglementat de art. 519 din Codul de procedură civilă și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 58. În al doilea rând, în identificarea „chestiunii de drept“, instanța de trimitere era ținută, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practica judiciară, sens în care trebuia să justifice faptul că textele de lege enunțate ca formând obiectul sesizării sunt susceptibile de interpretări diferite și să arate care sunt acestea. ... 59. În cadrul prezentei sesizări se observă că instanța de trimitere a propus o soluție, fără însă a identifica în prealabil diferite interpretări posibile ale textelor legale. Or, pentru a fi justificată declanșarea procedurii hotărârii prealabile este necesar ca problema de drept identificată în actul de sesizare să fie susceptibilă a face, în mod rezonabil, obiectul mai multor interpretări posibile, pe care instanța de trimitere trebuie să le prezinte în cuprinsul încheierii de sesizare pentru a demonstra astfel aptitudinea chestiunii de drept de a genera în viitor practică judiciară neunitară. ... 60. În această situație se constată că instanța de trimitere nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept care formează obiectul sesizării, ci urmărește obținerea unei confirmări a soluției care urmează a fi pronunțată în cauza cu care a fost învestită, abordare care are semnificația nesocotirii sensului și rațiunii reglementării mecanismului hotărârii prealabile. ... 61. În cadrul acestui mecanism, Înalta Curte de Casație și Justiție are rolul de a facilita judecătorului eliminarea dificultăților de interpretare a unor texte de lege, scopul procedurii nefiind acela de a transfera instanței supreme soluționarea litigiului. ... 62. Prin instituirea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul nu și-a propus o partajare de competențe între instanța de trimitere și instanța supremă, instanțele de trimitere având în continuare obligația de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarității și a sensului său lămurit de către părțile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăți în înțelegerea și aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024, paragraful 215). ... 63. În al treilea rând, chestiunea care face obiectul sesizării nu reprezintă o problemă de drept susceptibilă de rezolvare pe calea mecanismului hotărârii prealabile, nefiind relevat caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor a căror interpretare o solicită instanța de trimitere. În realitate, chestiunea sesizată se circumscrie problemei aplicării legii în timp, dat fiind faptul că sporul în discuție a fost supus unor diferite reglementări care s-au succedat în timp și care au adus modificări inclusiv sub aspectul denumirii sale. ... 64. Astfel, instanța de trimitere a fost sesizată în vederea verificării modului de aplicare a principiilor prevăzute de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, reclamantul susținând constant că dispozițiile legale aplicabile în cauză în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată sunt clare și că solicitarea de acordare a sporului menționat în acțiune se raportează la drepturile aflate în plată pentru alte funcții similare, invocând și dispozițiile art. 5 alin. (3) din Codul muncii, precum și pe cele ale Legii-cadru nr. 153/2017 care conturează noțiunea de funcție similară. ... 65. Prin apărările formulate, pârâtul a arătat că: anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, sporul de 15% s-a acordat personalului care își desfășura activitatea în condiții deosebite și era prevăzut în anexa nr. 3 lit. B pct. 7 a Regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010, care a fost abrogat la data de 31 martie 2018 prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018; de cuantumul acestui spor beneficiază, în prezent, prin menținere [raportat la prevederile art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017] doar salariații care îl aveau deja în plată, la data abrogării ordinului menționat, respectiv 31 martie 2018, acesta fiind acordat salariaților unității condiționat de finalizarea procesului ce face obiectul Dosarului nr. 1.951/114/2021; principiile nediscriminării și egalității, consacrate de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, vizează acordarea aceluiași salariu de bază pentru aceeași activitate și aceeași vechime în muncă și în funcție, fără raportare la sporuri sau alte drepturi de natură salarială, care se stabilesc în cuantum diferit de la un ordonator de credite la altul, în funcție de criteriul stabilit de art. 25 din legea-cadru, motivat și de faptul că în jurisprudența recentă a Curții Constituționale s-a statuat că sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci sunt drepturi salariale suplimentare (Decizia Curții Constituționale nr. 893 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2022). ... 66. În acest context, ceea ce s-a dedus judecății instanței de trimitere este modul de aplicare în cauză a principiilor prevăzute de art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu observarea succesiunii în timp a actelor normative relevante în privința sporului solicitat, a măsurilor tranzitorii instituite de legea-cadru menționată, precum și a dezlegărilor pronunțate de instanța supremă în procedurile de unificare a practicii judiciare. ... 67. Este de observat că acțiunea se întemeiază pe o pretinsă situație de discriminare creată prin acordarea sporului de 15% unor persoane aflate în funcții similare. Or, prin jurisprudența instanței supreme s-a statuat că „principiul egalității împreună cu principiul nediscriminării nu poate opera împotriva principiului legalității“ (Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 92). ... 68. Prin aceeași decizie, la paragraful 93, s-a mai statuat că principiul egalității, în componenta ce obligă la recunoașterea unor salarii egale pentru toate persoanele care sunt încadrate pe aceeași funcție și desfășoară aceeași muncă, în aceleași condiții de vechime și calificare, pleacă tot de la premisa că salariile maxime aflate în plată ce îndeplinesc aceste condiții [potrivit art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017] sunt stabilite cu respectarea legii. ... 69. În consecință, revine instanței de trimitere identificarea reglementării legale care permite acordarea sporului solicitat, în virtutea obligației sale de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare a cauzei. ... 70. În acest sens este de observat că, prin Decizia nr. 61 din 17 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că salarizarea personalului tehnic, economic și socioadministrativ din cadrul spitalelor publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătății, se realizează potrivit anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017. ... 71. În ceea ce privește aplicarea în timp a Ordinului ministrului sănătății nr. 547/2010, la care se referă instanța de trimitere, este de observat că acesta „continuă să își producă efectele și ulterior datei de 1 ianuarie 2011, ca urmare a trimiterii exprese făcute prin dispozițiile Ordinului nr. 42/77/2011 la aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009, care reglementează sporurile pentru condiții de muncă ce vor fi acordate până la aprobarea unui regulament în conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010“, astfel cum s-a stabilit prin paragraful 61 al Deciziei nr. 10 din 20 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 72. Totodată, la paragraful 62 al aceleiași decizii, instanța supremă a reținut următoarele: „Supraviețuirea Legii-cadru nr. 330/2009 și a normelor sale de aplicare, precum cele menționate în Ordinul nr. 547/2010, ulterior abrogării sale prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, constituie una dintre cele două excepții acceptate de la principiile care guvernează acțiunea legii civile în timp (principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi), fiind prevăzută expres în anexa la Ordinul nr. 42/77/2011 (la pct. II lit. B), circumscrisă unei situații determinate (aceea a sporurilor pentru condiții de muncă) și justificată de imposibilitatea aplicării legii noi, din perspectiva art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (prin care reglementează aceste sporuri), ca urmare a prorogării succesive a intrării în vigoare a acestui articol până la 1 ianuarie 2017.“ ... 73. De asemenea, în Decizia nr. 75 din 3 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a arătat că „sporul menționat a fost introdus în salariul de bază ca sumă compensatorie, «supraviețuind» așadar, chiar dacă sub o altă denumire, de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 până la adoptarea Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 (care a abrogat Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010)“ (paragraful 66). ... 74. După abrogarea Ordinului ministrului sănătății nr. 547/2010 și conform Deciziei nr. 61 din 17 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, salarizarea personalului tehnic, economic și socioadministrativ din cadrul spitalelor publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătății, se realizează potrivit anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017, iar în privința sporurilor este de observat art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, conform căruia, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în această lege. ... 75. În concluzie, condiția existenței unei chestiuni dificile de drept nu se verifică în cadrul prezentei sesizări, întrucât soluționarea problemei sesizate de instanța de trimitere nu implică interpretarea unor texte de lege neclare, ci observarea succesiunii în timp a actelor normative care au reglementat sporul în discuție, inclusiv sub aspectul denumirii sale, și a măsurilor tranzitorii prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017. ... 76. Rațiunea instituirii condițiilor formale ale sesizării constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus acest mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesității declanșării procedurii de către instanța de judecată, cu consecința prelungirii nejustificate a duratei procesului civil și, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ... 77. În consecință, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia prevăzută de art. 1 din ordonanța de urgență obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice ipoteză în care este identificată o chestiune de drept ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanței supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuție reflectă acele trăsături (cu excepția noutății) pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat, în mod constant, în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanța de urgență se completează. ... 78. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ... ...
Sursa oficială ↗