Decizia CCR nr. 1/2018Paragraful 8

În motivarea contestației care formează obiectul Dosarului nr. 1.559I/2018, autorul acesteia solicită, în esență, Curții Constituționale să constate „existența unei diferențe de peste 5.421.317 alegători înscriși în listele electorale permanente ale referendumului din 6-7 octombrie 2018, în minus față de cifra declarată de Biroul Electoral Central în Procesul-verbal nr. 1/RF/BEC/R/2018 din 11 octombrie 2018 privind rezultatele referendumului național pentru revizuirea Constituției din 6 și 7 octombrie 2018, astfel că numărul oficial declarat de 18.279.011 nu reflectă în mod corect dimensiunea reală a corpului electoral înscris în listele electorale permanente utilizate la scrutinul din 6-7 octombrie, acesta fiind în realitate sub pragul de 12.857.694 alegători (care ar valida referendumul).“ Există două erori privind interpretarea dreptului aplicabil, și anume: greșita interpretare a art. 83 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, potrivit căruia cetățenii români își pot exercita dreptul de vot pe baza „actelor de identitate valabile în ziua votării“, însă trebuie exclusă acea categorie de alegători care nu dețineau cărți de identitate la data referendumului și „care sunt în număr oficial de 1.497.763“; eroarea gravă a interpretării faptelor, deoarece se ignoră numărul real al persoanelor cu drept de vot, cifra de 18.279.011 de alegători declarată de Biroul Electoral Central nefiind reală, întrucât din cifrele oficiale coroborate ale Ministerului Muncii și Justiției Sociale și Institutului Național de Statistică rezultă că alegători din România pe listele electorale permanente ale referendumului din 6-7 octombrie 2018 sunt în număr de 11.393.063 persoane. Or, această absurditate a fost deja observată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012. În concluzie, solicită Curții Constituționale să constate că diferența este de natură să conducă la îndeplinirea cvorumului de prezență la vot, respectiv la modificarea rezultatului referendumului.