Decizia CCR nr. 647/2018Punctul 47

47. Din coroborarea art. 74 alin. (1) și art. 75 din Legea nr. 393/2004 rezultă că alesul local își declară interesele personale, astfel cum acestea sunt normate în art. 75, într-o declarație. Interesele personale ale alesului local sunt condiționate de posibilitatea acestuia de a anticipa, la momentul depunerii declarației, că o decizie a autorității publice din care face parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru un altul. Deși art. 74 alin. (1) și art. 75 din lege sunt într-o strânsă conexiune logică, aspect sugerat și de succesiunea în care se află, Curtea reține că art. 75 din lege nu vizează numai momentul temporal la care se depune declarația respectivă, ci și modificările inerente care intervin în intervalul temporal cuprins între depunerea succesivă a declarațiilor. Prin urmare, art. 75 din lege poate avea și o existență de sine stătătoare în măsura în care interesele alesului local se modifică până la reactualizarea anuală a declarației de interese. Prin urmare, dacă în privința interesului personal existent la momentul depunerii declarației textul modificator criticat este ilogic, declarantul neavând de unde să cunoască dacă „votul“ său este/va fi decisiv, înseamnă că textul reglementează ipoteza care vizează intervalul temporal cuprins între momentul depunerii declarației de interese și reactualizarea acesteia, perioadă în care, deși nu există obligația formalizării intereselor personale într-un înscris, aleșii locali sunt prezumați a avea un interes personal în situațiile descrise prin norma juridică. ...