Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 185

185. Pentru a susține netemeinicia criticilor formulate cu privire la neconstituționalitatea art. I pct. 51, cu referire la art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală, și a art. I pct. 227, cu referire la art. 370^5 din Codul de procedură penală, sunt invocate considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, paragrafele 22-23. Pe de altă parte, se arată că înlocuirea sintagmelor „îndoială rezonabilă“, „suspiciune rezonabilă“ și „bănuială rezonabilă“ a fost determinată de practica contradictorie a organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată, reținându-se, în lipsa unor explicații concrete, că sintagmele au stat la baza unor interpretări subiective, fără a avea la bază probe. În mai multe hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, printre care cele pronunțate în Cauza Musuc împotriva Moldovei și în Cauza Cebotari împotriva Moldovei, s-a reținut că „suspiciune rezonabilă semnifică existența faptelor sau informației care ar convinge un observator obiectiv că persoana vizată ar fi putut comite infracțiunea“, iar „Cerința ca suspiciunea să fie fundamentată pe temeiuri obiective formează o parte esențială a protecției împotriva arestării sau detenției arbitrare.“ Prin urmare, înlocuirea acestor sintagme cu sintagma „probe sau indicii temeinice“ reprezintă concret explicația practică pe care procurorul sau judecătorul o are transpusă din suspiciunea, îndoiala sau bănuiala rezonabilă. ...