Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 205

205. Art. I pct. 192 și pct. 193, cu referire la art. 305 alin. (1) și alin. (1^1) din Codul de procedură penală, modifică prevederile referitoare la condițiile în care se poate dispune începerea urmăririi penale, în sensul că se evită abuzurile organelor de urmărire penală, care cunosc cine este prezumtivul făptuitor, aleg să nu înceapă urmărirea penală cu privire la acesta, pentru a administra în lipsă probe, fără a asigura prezența avocatului suspectului. Or, nu aceasta a fost voința legiuitorului, atunci când a reglementat această procedură. Ca atare, noua reglementare prevede condiții clare cu privire la momentul în care se începe urmărirea penală cu privire la faptă și făptuitor. Critica de neconstituționalitate se referă la durata de un an de zile care nu este justificată și care duce la împiedicarea aflării adevărului și la lăsarea în libertate a unor potențiali infractori. Afirmația nu se susține, deoarece în situația în care procurorul nu reușește să descopere persoana presupusă a fi săvârșit o faptă penală în interval de un an, dosarul se clasează. În această situație, există posibilitatea reluării urmăririi penale, oricând până la intervenirea termenului de prescripție a faptei, așa cum este prevăzut de art. 332 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și de art. 335, deci infractorii nu sunt lăsați în libertate, astfel încât, atunci când există temeiurile prevăzute de lege, se poate reîncepe urmărirea penală și se pot dispune măsurile preventive de siguranță. ...