Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 450

450. Unele limitări ale principiului liberei aprecieri a probelor au fost instituite chiar prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta a statuat că, în principiu, instanțele nu pot dispune condamnarea întemeindu-se în mod exclusiv pe declarațiile persoanelor audiate doar în cursul urmăririi penale, cărora inculpatul nu a putut să le adreseze întrebări în mod direct sau prin intermediul avocatului său. De la această regulă există și excepții, de pildă, în cazul în care astfel de persoane sunt victime minore ale unor infracțiuni, caz în care este necesar ca audierea lor în fața organelor de urmărire penală să fie înregistrată video, astfel încât inculpatul și apărătorul său să aibă posibilitatea de a observa reacțiile lor și de a consulta realitatea transcrierii (a se vedea Hotărârea din 2 iulie 2002, pronunțată în Cauza S.N. împotriva Suediei). De asemenea, Curtea Europeană a limitat principiul liberei aprecieri a probelor în cazul audierii martorilor anonimi, respectiv a persoanelor cărora le este protejată identitatea sau a investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor acestora, statuând că probele obținute de la martori în condițiile în care drepturile apărării nu au putut fi asigurate la un nivel normal cerut de Convenția europeană trebuie analizate cu extremă atenție, iar condamnarea unui acuzat nu trebuie să se bazeze în exclusivitate sau într-o măsură determinantă pe mărturia anonimă (a se vedea Hotărârea din 28 februarie 2006, pronunțată în Cauza Krasniki împotriva Republicii Cehe, sau Hotărârea din 20 septembrie 1993, pronunțată în Cauza Saidi împotriva Franței). ...