Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 613

613. Potrivit art. 170 și art. 171, care reglementează Predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice, respectiv Ridicarea silită de obiecte și înscrisuri, distinct de cele patru tipuri de percheziții (domiciliară, corporală, a unui vehicul și informatică), legiuitorul reglementează instituția ridicării de obiecte și înscrisuri. Astfel, art. 170 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că, „în cazul în care există o suspiciune rezonabilă [prin art. I pct. 100, sintagma se înlocuiește cu «probe sau indicii temeinice»] cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune persoanei fizice sau juridice în posesia căreia se află să le prezinte și să le predea, sub luare de dovadă“, iar „dacă obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunăvoie, organul de urmărire penală, prin ordonanță, sau instanța de judecată, prin încheiere, dispune ridicarea silită“, în temeiul art. 171 alin. (1) din cod. Ordonanța organului de urmărire penală sau încheierea instanței trebuie să cuprindă: numele și semnătura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei care este obligată să predea obiectul, înscrisul ori datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum și data și locul unde trebuie să fie predate. ...