Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 857

857. În continuare, stabilind cele două situații în care poate fi formulată plângerea împotriva soluției de renunțare la urmărirea penală: (i) de către persoana care a avut calitatea de suspect, în ipoteza în care probatoriul este complet și nu se impune trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale; și (ii) de către persoana interesată (suspect, persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente), în ipoteza în care urmărirea penală este completă, însă soluția este netemeinică, fundamentată pe o apreciere eronată a probelor, legiuitorul omite să reglementeze soluțiile pe care le pronunță instanța ca urmare a judecării plângerii. Norma astfel rezultată nu este doar o normă incompletă, ci omisiunea legislativă viciază în mod iremediabil textul legal, lipsindu-l de efecte juridice. Astfel, instanța învestită cu soluționarea plângerilor împotriva soluțiilor de renunțare la urmărirea penală este pusă în situația de a pronunța soluții care nu au o reglementare legală, aspect de neacceptat din perspectiva drepturilor fundamentale al accesului la justiție și al procesului echitabil. ...