Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 936

936. Dispozițiile art. I pct. 243 au următorul conținut: La articolul 438, după alineatul (1) se introduc patru noi alineate, alin. (1^1)-(1^4), cu următorul cuprins: (1^1) Recursul în casație poate fi declarat numai în favoarea condamnatului în următoarele cazuri: 1. când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată; ... 2. când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică; ... 3. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii de natură să influențeze soluția procesului; ... 4. când s-a comis o eroare gravă de fapt; ... 5. când judecătorii de fond au comis un exces de putere, în sensul că au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat. ... (1^2) De asemenea, pot fi atacate cu recurs în casație hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cauze similare. (1^3) Instanța, soluționând recursul în casație, verifică hotărârile atacate sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute în alineatele precedente, punându-le în prealabil în discuția părților. (1^4) Recursul în casație în favoarea inculpatului poate fi declarat oricând. ...