Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 1000

1000. Distinct de cele constatate în prealabil, Curtea reține că nimic nu împiedică legiuitorul să reglementeze dreptul la repararea pagubei în privința persoanei împotriva căreia, în cursul procesului penal, s-a luat o măsură preventivă dacă, ulterior, parchetul a dispus clasarea ori instanța de judecată a dispus achitarea. Prin urmare, legiuitorul poate reglementa un standard de protecție mai ridicat a persoanei în privința dezdăunării sale pentru măsurile preventive dispuse în cursul procesului penal, care, deși au fost luate în mod legal, au afectat libertatea individuală sau alte drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanei, în condițiile în care prin soluția de clasare/achitare a fost menținută prezumția de nevinovăție a acesteia. Cu alte cuvinte, pentru aceste ipoteze, legiuitorul are posibilitatea de a reglementa o formă de răspundere obiectivă a statului, în vederea reparării prejudiciului suferit de persoana în cauză, fără ca acesta să se poată îndrepta, însă, cu acțiune în regres împotriva magistraților, răspunderea acestora din urmă fiind condiționată de caracterul nelegal al măsurilor luate. Aceasta întrucât, prin Decizia nr. 48 din 16 februarie 2016, paragraful 16, Curtea a statuat că „dreptul la reparare a pagubei în cazul privării nelegale de libertate, prevăzut la art. 539 din Codul de procedură penală constituie o preluare, prin normele procesual penale naționale, a dispozițiilor art. 5 paragraful 5 din Convenție. De asemenea, Curtea a reținut că standardul de protecție prevăzut prin art. 5 paragraful 5 din Convenție este unul minim, statele membre fiind îndreptățite să ofere, prin legislația internă, o protecție juridică sporită libertății individuale, prin reglementarea dreptului la reparații și în alte situații decât cele expres rezultate din norma de la art. 5 paragraful 5 din Convenție“. În consecință, ține de aprecierea legiuitorului reglementarea dreptului la repararea pagubei și pentru situații distincte de privarea nelegală de libertate, cu condiția ca norma astfel generată să realizeze o distincție clară față de privarea nelegală de libertate și să confere un regim juridic bine articulat noii ipoteze de dezdăunare. ...