Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 1010

1010. Pentru a înțelege rațiunea acestei reglementări, trebuie pornit de la premisa că doar o decizie de admitere a unei excepții de neconstituționalitate poate avea efecte asupra „conținutului infracțiunii“, așa cum se exprimă legiuitorul, respectiv asupra unei norme de incriminare în vigoare. Deciziile de respingere pronunțate de către Curtea Constituțională nu au această putere, întrucât în aceste situații instanța de control constituțional, fie nu se pronunță pe fondul excepției de neconstituționalitate (o respinge ca inadmisibilă), fie se pronunță pe fond, dar găsește textul în acord cu Legea fundamentală (respinge excepția ca neîntemeiată). Prin urmare, doar o decizie de admitere a unei excepții de neconstituționalitate poate constitui temeiul unei acțiuni prin care se tinde la modificarea unor raporturi juridice definitiv stabilite sau, așa cum este cazul de față, la schimbări în executarea unor hotărâri definitive, iar legiuitorul trebuie să precizeze aceasta în mod expres. Or, modul de redactare a textului criticat, respectiv „o decizie a Curții Constituționale“, lasă să se înțeleagă că atât deciziile de admitere, cât și cele de respingere, pronunțate de către Curtea Constituțională, în realizarea oricăreia dintre competențele sale, iar nu doar cele prin care se soluționează excepții de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judecătorești, pot servi ca temei al contestației la executare, ceea ce este de neacceptat pentru considerentele arătate. ...