Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 1013

1013. În fine, analizând critica potrivit căreia textul criticat „permite rejudecarea unor cauze ca urmare a intervenirii unei decizii a Curții Constituționale, chiar în cauzele în care nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate“, cu afectarea principiului securității raporturilor juridice, Curtea constată că aceasta se fundamentează pe comparația realizată de autorii sesizării între norma criticată și soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care condiționează posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii de admiterea unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză. Într-adevăr, potrivit normei la care se face referire, persoanele care au calitatea de părți în cauzele în care nu s-a ridicat excepția de neconstituționalitate nu pot invoca o decizie de admitere a Curții Constituționale drept temei pentru formularea căii de atac a revizuirii. De altfel, acest fapt l-a stabilit chiar instanța constituțională, prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, motivând că „o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică“ (paragraful 33). ...