Decizia CCR nr. 633/2018Paragraful 17

Așa fiind, art. 69 din Constituție, care stabilește că, în exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului și că orice mandat imperativ este nul, constituie fundamentul juridic al mandatului reprezentativ. Acest text constituțional constituie cheia principală în interpretarea raporturilor constituționale dintre parlamentar, pe de o parte, și alegătorii lui, partidele sau formațiunile politice care au susținut respectiva candidatură și Camera din care face parte parlamentarul, pe de altă parte. Consecința juridică a mandatului reprezentativ este aceea că, sub aspectul conținutului mandatului parlamentar, în exercitarea acestuia, membrii Parlamentului reprezintă poporului și, în temeiul art. 2 din Constituție, exercită, în numele acestuia, suveranitatea națională. Ca expresie a voinței generale, mandatul parlamentarului se integrează în puterea legiuitoare, organ constituțional colectiv, însă exercitarea sa se realizează individual în cadrul Camerei din care parlamentarul face parte. Cu alte cuvinte, întrucât voința generală se realizează la nivelul Parlamentului, acesta, în ansamblul său, are un mandat ce rezultă din modul de exercitare și realizare a mandatului fiecărui parlamentar, care are ca trăsături generalitatea [art. 61 din Constituție, potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a țării], independența [în exercitarea mandatului, parlamentarul nu este subordonat niciunei voințe exterioare (electoratul care l-a ales, partidul al cărui membru este etc.), votând în acord cu propria conștiință], irevocabilitatea [art. 69 alin. (2) din Constituție, care consacră nulitatea mandatului imperativ] și protecția constituțională [art. 72 privind iresponsabilitatea parlamentarului pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, respectiv inviolabilitatea în materia măsurilor preventive în procesul penal]. În exercitarea atribuțiilor constituționale privind legiferarea, membrii Parlamentului au obligația de a respecta cu bună-credință normele constituționale și procedurile parlamentare instituite prin regulamentele celor două Camere.