Decizia ÎCCJ nr. 216/2025 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 21. În opinia completului de judecată al instanței de trimitere, asistentul maternal profesionist nu este îndreptățit la acordarea de drepturi salariale pe durata de timp în care nu a prestat activitate specifică. ... 22. În primul rând, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 25/2018 a Completului competent să judece recursul în interesul legii, asistentul maternal profesionist se află într-un raport de muncă atipic, orientat spre protecția interesului superior al copilului și caracterizat prin faptul că munca nu se prestează pentru un angajator în sensul general al termenului, ci angajatorul este determinat de către legiuitor ca fiind un serviciu public specializat pentru protecția copilului/direcția pentru protecția copilului sau un organism privat acreditat, iar contractul individual de muncă încheiat de asistentul maternal nu urmărește să aducă un beneficiu angajatorului prin munca prestată, ci privește, în mod exclusiv, protecția copilului. În contextul dat, rațiunea a înseși existenței categoriei profesionale a asistenților maternali profesioniști se subsumează nevoii de a presta activitatea specifică de îngrijire a copilului primit în plasament sau încredințat. Atât timp cât un copil nu a fost primit în plasament sau încredințat, nu se mai pune problema protecției copilului și, implicit, nici a existenței unei obligații de plată a unor drepturi salariale. ... 23. În al doilea rând, dacă „executarea“ contractului individual de muncă începe doar de la data primei hotărâri de încredințare sau de plasament al unui copil asistentului maternal profesionist, iar anterior acestui moment, deși există un contract individual de muncă, părțile nu sunt ținute să execute obligații specifice, atunci concluzia care decurge este aceea că legiuitorul a condiționat executarea contractului de derularea efectivă de către asistentul maternal profesionist a activității specifice de îngrijire a copilului primit în plasament sau încredințat, iar rațiunea acestei condiționări se menține și pentru ipoteza în care la un moment anterior s-a prestat activitate, dar ulterior asistentul maternal nu a mai primit în plasament sau nu i-a fost încredințat un copil. Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 8 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 nu pot fi rezumate numai la momentul de început al executării raportului individual de muncă, ci sunt menite să stabilească o regulă cu aplicare generală, respectiv aceea că executarea contractului are loc doar atunci când asistentul maternal profesionist a primit un copil în plasament sau i-a fost încredințat un copil. ... 24. În al treilea rând, se mai impune a fi observat că, în raport cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003, simpla existență a contractului individual de muncă nu este suficientă pentru prestarea activității specifice de către asistentul maternal profesionist, fiind necesară, în plus, încheierea unei convenții suplimentare pentru fiecare copil primit în plasament sau în încredințare, convenție care devine anexă la contractul individual de muncă, iar, conform alin. (3) lit. g) din același articol, convenția trebuie să cuprindă inclusiv drepturile și obligațiile specifice ale părților. Interpretarea coroborată a prevederilor art. 8 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 conduce spre concluzia că, în realitate, încheierea convenției este cea care determină „executarea contractului“, iar în lipsa acesteia contractul nu poate fi executat și că drepturile salariale ale asistentului maternal profesionist se cuvin în temeiul acestei convenții, iar nu al contractului individual de muncă. De aceea, atât timp cât nu există o convenție, în sensul art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003, nu se poate pune problema executării contractului individual de muncă. Prin urmare, contractul individual de muncă încheiat de asistentul maternal profesionist are mai degrabă natura unui contract-cadru, care se particularizează prin convențiile subsecvente ce devin anexă la acesta și care se încheie cu ocazia fiecărui copil primit în plasament sau încredințat, convenții din care decurge inclusiv obligația de plată a drepturilor salariale. Pe când, în lipsa unor convenții de primire a unui copil în plasament sau în îngrijire, între părți nu se află efectiv în derulare un raport individual de muncă, ci există doar premisele unui asemenea raport. Mai mult, trebuie observat că încheierea convenției menționate este condiționată, conform art. 9 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003, de acordul scris al soțului sau, după caz, al soției asistentului maternal profesionist. În această situație, dacă s-ar admite teza conform căreia simpla existență a contractului individual de muncă este necesară și suficientă pentru a se naște în sarcina angajatorului obligația de plată a drepturilor salariale, acesta ar putea fi ținut să îndeplinească atari drepturi chiar dacă asistentul maternal profesionist nu prestează muncă pentru că soțul sau soția refuză să își dea acordul scris. ... 25. În fine, dispozițiile Codului muncii conduc spre aceeași concluzie. Astfel, dispozițiile art. 159 alin. (1) și (2) din Codul muncii condiționează plata salariului de prestarea muncii, iar în lipsa prestării muncii nu se poate pune problema îndrituirii la plata unor drepturi salariale. Acolo unde legiuitorul a dorit să recunoască îndreptățirea salariatului la plata unor drepturi salariale sau a unei despăgubiri raportate la drepturile salariale, chiar în lipsa prestării unei munci, a prevăzut acest lucru în mod expres, așa cum este în cazul art. 53 alin. (1) , art. 52 alin. (2) sau art. 80 alin. (1) din Codul muncii. În plus, nu poate fi ignorat faptul că pot exista situații în care lipsa prestării muncii are o cauzalitate obiectivă, străină de voința angajatorului, precum în ipoteza în care măsura plasamentului a fost revocată și nu există un alt copil cu privire la care să se fi instituit o atare măsură. De altfel, nu se poate susține nici că dispozițiile art. 111 alin. (1) din Codul muncii ar conduce spre o concluzie contrară, în condițiile în care pentru a se considera „timp de muncă“ nu este suficient ca salariatul să se afle sub autoritatea angajatorului, ci trebuie suplimentar, și cumulativ, după cum prevede norma, ca acesta să își îndeplinească sarcinile și atribuțiile. Or, cât timp asistentul maternal profesionist nu a primit în plasament sau nu i-a fost încredințat un copil, acesta nu trebuie să îndeplinească nicio atribuție. ... ...