Decizia ÎCCJ nr. 29/2016 (HP)Punctul VIII

VIII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie și punctul de vedere al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 18. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 519/C/2047/III-5/2016 din 14 iunie 2016, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat și nu se verifică, în prezent, practica judiciară în problema de drept care formează obiectul sesizărilor Curții de Apel Iași. ... 19. Curtea de Apel Cluj a comunicat că, la nivelul Tribunalului Bistrița-Năsăud, al Tribunalului Cluj și al Tribunalului Sălaj, nu există practică judiciară relativ la chestiunea de drept vizată. Tribunalul Maramureș, cu privire la punctul de vedere solicitat, a învederat că, la nivelul acestei instanțe, practica majoritară este în sensul că asistentul maternal profesionist, care asigură continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului de odihnă, nu este îndreptățit la plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de concediu, cu motivarea că, potrivit art. 146 alin. (3) din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, iar contractele de muncă ale reclamanților sunt în executare (Sentința civilă nr. 1.230 din 16 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.205/100/2015; Sentința civilă nr. 68 din 25 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5.598/100/2007; Sentința civilă nr. 1.009 din 12 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.524/100/2008; Sentința civilă nr. 755 din 12 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 114/100/2010). Judecătorii din cadrul Secției I civile a Curții de Apel Cluj, în exprimarea unui punct de vedere teoretic, au apreciat că, în condițiile în care angajatorul își îndeplinește obligația de a asigura programarea asistenților maternali în concediul de odihnă, cu posibilitatea pentru aceștia de a pleca în concediu fără copilul încredințat în plasament, opțiunea personală a acestora de a efectua concediul de odihnă împreună cu copilul nu le dă dreptul de a pretinde ulterior plata vreunor despăgubiri. Despăgubirile pot fi acordate numai în cazul în care obligațiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite de către angajator, în temeiul art. 296 din Codul muncii, text care impune repararea prejudiciului suferit de către angajat din culpa angajatorului. Din jurisprudența anexată în susținerea acestei opinii rezultă că dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 nu trebuie interpretate ca împiedicând exercitarea de către salariat a dreptului său la concediu de odihnă, în mod efectiv. Această normă cuprinde și teza potrivit căreia concediul de odihnă poate fi efectuat cu separarea copilului, condiția autorizării de către angajator fiind una firească în condițiile necesității asigurării protecției copilului prin preluarea sa de la asistent în această perioadă. Prin urmare, reglementarea în sine nu constituie, prin ea însăși, o încălcare a drepturilor salariaților asistenți maternali, fiind necesar ca reclamanții să dovedească, în mod individual, că au formulat cereri de efectuare a concediului de odihnă separat de minor, iar aceste cereri au fost respinse de către angajator (Decizia civilă nr. 1.289/R/2014 din 29 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.484/100/2011; Decizia civilă nr. 3.317/R/2011 din 29 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 114/100/2010; Decizia civilă nr. 459/R/2015 din 1 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 128/33/2015). ... 20. Curtea de Apel Timișoara, cu privire la punctul de vedere solicitat, a comunicat faptul că jurisprudența unitară a curții de apel și a instanțelor arondate acesteia este în sensul că asistentul maternal profesionist, care asigură continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului de odihnă, nu este îndreptățit la plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de concediu. În susținerea acestei opinii s-au anexat Sentința civilă nr. 2.248/PI din 15 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.592/30/2015, definitivă prin Decizia civilă nr. 163A din 3 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale, și Sentința civilă nr. 1.119/PI din 5 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția I civilă în Dosarul nr. 6.315/30/2015, definitivă prin neapelare. În considerentele hotărârilor menționate s-a reținut că este neîntemeiată solicitarea asistentului maternal profesionist de obligare a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit, ca urmare a neefectuării în natură, din motive neimputabile, a concediului de odihnă aferent perioadei 2012-2013, deoarece, potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003, asistentul maternal a avut posibilitatea să solicite angajatorului efectuarea concediului de odihnă separat de minorii încredințați în plasament, însă a optat pentru efectuarea concediului de odihnă împreună cu minorii, nefiind astfel ignorate de către angajator dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituția României și art. 38 din Codul muncii. În ceea ce privește concediul de odihnă aferent anilor 2014-2015 s-a constatat că, la încetarea raporturilor de muncă, concediul de odihnă neefectuat a fost compensat în bani, conform art. 146 alin. (3) din Codul muncii, asistentului maternal fiindu-i achitată indemnizația de concediu aferentă. S-au mai identificat în legătură cu aceeași problemă de drept Decizia civilă nr. 634 din 7 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 3.206/30/2008, și Decizia civilă nr. 1.575 din 10 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția de litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 10.086/30/2008. ... 21. Curtea de Apel Galați a comunicat că, la nivelul Secției pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul acestei instanțe și al tribunalelor din circumscripție, nu a fost identificată jurisprudență referitoare la problema de drept care formează obiectul sesizărilor. Punctul de vedere exprimat în urma consultării judecătorilor Tribunalului Galați - Secția I civilă este în sensul că asistentul maternal profesionist, care asigură continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului de odihnă, nu este îndreptățit la plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de concediu. În susținerea acestei opinii s-a învederat faptul că asistentul maternal profesionist prestează activitate în temeiul unui contract individual de muncă cu caracter special, iar raporturile de muncă născute în temeiul acestui contract au ca principal scop protejarea interesului copilului încredințat în plasament asistentului maternal, astfel încât ocrotirea de care trebuie să beneficieze minorul trebuie să subziste chiar și în perioada concediului de odihnă al asistentului maternal. Mai mult, raporturile juridice de muncă ale asistenților maternali profesioniști sunt guvernate de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 25/2003 privind protecția copilului aflat în dificultate, aprobată prin Legea nr. 325/2003, și ale Hotărârii Guvernului nr. 679/2003, dispoziții legale speciale în raport cu dreptul comun, reprezentat de Codul muncii, ale cărui dispoziții se aplică numai în măsura în care raporturile de muncă nu sunt reglementate de legi speciale ce conțin dispoziții specifice derogării, potrivit art. 1 alin. (2) din Codul muncii. ... 22. Curtea de Apel București, în exprimarea unui punct de vedere teoretic relativ la problema de drept ivită pe rolul instanței de sesizare, a precizat că opinia majoritară exprimată de judecătorii curții de apel și ai instanțelor arondate este în sensul că asistentul maternal profesionist, care asigură continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului de odihnă, nu este îndreptățit la plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de concediu. În susținerea acestui punct de vedere s-a anexat Sentința civilă nr. 35 din data de 20 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 495/116/2014, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de Sindicatul Lumină și Adevăr, în numele membrilor săi, asistenți maternali profesioniști, privind compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate în perioada 2011 - 2013. Prima instanță a reținut că asistentul maternal are latitudinea de a solicita sau nu Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului preluarea copilului asistat pe perioada concediului de odihnă, iar compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, conform art. 146 alin. (4) din Codul muncii, situație ce nu se regăsește în speță. ... 23. În practica Curții de Apel Oradea și a instanțelor judecătorești din circumscripția teritorială a acesteia se apreciază că asistentul maternal profesionist, care asigură continuitatea activității desfășurate și în perioada efectuării concediului de odihnă, este îndreptățit la plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de concediu, anexându-se cu titlu de practică judiciară relevantă: Sentința civilă nr. 873/LMA/2014 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.060/83/2014, definitivă prin Decizia civilă nr. 417/2015-A din 4 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă; Sentința civilă nr. 57/LMA/2015 din 12 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.748/83/2014, definitivă prin Decizia civilă nr. 167/2016-A din 10 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă. În considerentele hotărârilor menționate s-a reținut că indemnizația de concediu aferentă anilor 2011-2014 a fost achitată asistenților maternali profesioniști, însă, câtă vreme, potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003, respectiv art. 144 și 149 din Codul muncii, reclamanții nu și-au întrerupt activitatea și nu există probe din care să reiasă incidența excepției de separare a copiilor cu autorizarea angajatorului, asistenții maternali sunt îndreptățiți a primi o compensație pentru zilele în care nu și-au întrerupt activitatea, aferentă zilelor de concediu de odihnă în care au avut copii în plasament, egală cu cuantumul indemnizației de concediu de odihnă. ... 24. La nivelul Curții de Apel Pitești a fost identificată Sentința civilă nr. 1.766 din 29 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în Dosarul nr. 17/109/2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 273 din 6 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, prin care Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș a fost obligată la plata către reclamantă, asistent maternal profesionist, a contravalorii indemnizației de concediu de odihnă aferente perioadei 4 ianuarie 2008-30 septembrie 2011, cu motivarea că dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 nu pot modifica sau suprima dreptul la concediul de odihnă prevăzut de Codul muncii, ci doar stabilesc modalitatea în care asistentul maternal poate efectua concediul anual de odihnă, iar, în cauză, nu s-a făcut dovada că, în perioada în care reclamanta a solicitat efectuarea concediului de odihnă, aceasta a fost înlocuită de un alt asistent maternal autorizat. ... 25. Din analiza hotărârilor judecătorești comunicate de către Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale rezultă că practica acestei instanțe este în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a solicitărilor formulate de asistenții maternali profesioniști, de plată a indemnizației de concediu, proporțional cu numărul de zile de concediu neefectuat în natură, în raport cu prevederile Legii nr. 272/2004 și ale Hotărârii Guvernului nr. 679/2003, reglementări cu caracter special care guvernează contractul individual de muncă încheiat de asistentul maternal, derogatorii de la dispozițiile Codului muncii (Decizia civilă nr. 4.232 din 2 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.173/85/2012, Decizia civilă nr. 4.534 din 16 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.150/85/2012, și Decizia civilă nr. 1.778 din 28 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.199/85/2012). ... 26. La nivelul Curții de Apel Suceava a fost identificată Decizia civilă nr. 554 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă în Dosarul nr. 6.461/86/2013, prin care au fost admise apelurile declarate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava și de Consiliul Județean Suceava împotriva Sentinței civile nr. 2.219 din 17 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția I civilă, care a fost schimbată în totalitate, în sensul respingerii, ca prescrisă, a cererii de plată a concediului de odihnă aferent anului 2009 și respingerii, ca nefondate, a celorlalte capete de cerere ale acțiunii formulate de asistenții maternali profesioniști, reclamanți în cauza menționată. În considerentele deciziei civile s-a reținut, în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect plata concediilor de odihnă aferente anilor 2010-2013, că nu există temei legal pentru acordarea de despăgubiri în situația prestării activității în perioada concediului de odihnă, dispozițiile art. 146 din Codul muncii statuând, în mod clar, în sensul efectuării în natură a concediului de odihnă în cursul anului sau în anul următor și numai în cazul concedierii fiind posibilă compensarea în bani. Aceste considerente au fost avute în vedere și la pronunțarea de către Tribunalul Suceava - Secția I civilă a Sentinței civile nr. 624 din 23 mai 2016, în Dosarul nr. 5.068/86/2015, aflat în calea de atac a apelului. ... 27. Curtea de Apel Constanța a comunicat că, la nivelul acestei instanțe și al Tribunalului Tulcea, nu au fost identificate hotărâri judecătorești definitive/irevocabile prin care să se fi dezlegat problema de drept ce face obiectul sesizărilor. La nivelul Tribunalului Constanța - Secția I civilă a fost identificată Sentința civilă nr. 151 din 28 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.693/118/2015, prin care s-a reținut că o compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat în perioada 2012-2015 este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, fiind astfel exclusă acordarea acestui drept în afara condițiilor prevăzute de art. 146 alin. (3) din Codul muncii, cu mențiunea că această hotărâre a fost atacată la curtea de apel, instanță care, la data de 31 mai 2016, a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea sesizării prealabile ce face obiectul Dosarului nr. 1.991/1/2016 înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 28. Curtea de Apel Târgu Mureș, deși, în răspunsul transmis, a comunicat faptul că nu există practică judiciară în legătură cu problema de drept ce face obiectul sesizării, ca urmare a verificării jurisprudenței, a fost identificată Decizia civilă nr. 420/R din 11 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie în Dosarul nr. 2.851/102/2007. Prin această decizie a fost menținută hotărârea pronunțată de Tribunalul Mureș, prin care sau acordat asistenților maternali despăgubiri bănești pentru prejudiciul suferit ca urmare a neefectuării în natură a concediului de odihnă. S-a motivat că dreptul la concediul de odihnă este prevăzut la art. 39 alin. (1) lit. c) și art. 145 din Codul muncii, precum și în Constituția României, la art. 41 alin. (2) , astfel că acesta nu poate fi restrâns decât prin lege și numai în condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituția României. ... 29. Curțile de Apel Bacău, Brașov, Craiova și Ploiești nu au identificat hotărâri judecătorești cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării și nu au exprimat un punct de vedere teoretic în sensul celor solicitate de Înalta Curte de Casație și Justiție. ... ...