Decizia CCR nr. 569/2018Punctul 15

15. Cu privire la statutul Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, analizând dispozițiile Legii nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, Curtea reține că Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune au fost înființate prin lege, ca servicii publice autonome de interes național, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române (art. 1 din Legea nr. 41/1994). Acestea au obligația să asigure, prin întreaga lor activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor, libera comunicare a informațiilor, precum și informarea corectă a opiniei publice [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 41/1994]; autonomia și independența editorială a serviciilor publice de radiodifuziune și de televiziune sunt garantate prin lege, iar programele acestora sunt ocrotite de orice ingerințe ale autorităților publice, precum și de influențele oricăror partide, formațiuni social-politice, sindicale, organisme comerciale și economice sau grupuri de presiune [art. 8 alin. (1) din Legea nr. 41/1994]. Pe de altă parte, Constituția, reglementând la art. 31 Dreptul la informație, prevede, la alin. (5) al acestuia, că „Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică.“ Așadar, Constituția, consacrând dreptul la informație ca drept fundamental, instituie obligația corelativă pozitivă a statului de a asigura servicii publice de radio și de televiziune. Autonomia și independența acestor servicii, menționate atât de Legea fundamentală, cât și de legea organică privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, se referă însă la o neutralitate sau autonomie politică, în sensul că prin difuzarea informațiilor și a timpilor de antenă alocați să nu fie afectat sau privilegiat unul sau altul din factorii politici sau din grupurile sociale și politice. Aceasta este trăsătura esențială a respectivelor servicii publice, în exercitarea rolului lor de informare imparțială a cetățenilor. Prin urmare, nu autonomia sau independența financiară este cea determinantă în asigurarea acestei atribuții în parametrii Constituției, ci cea politică (a se vedea Decizia nr. 795 din 16 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 14 februarie 2017). De altfel, prevederile criticate sunt o transpunere la nivel infraconstituțional a dispozițiilor art. 31 alin. (5) din Constituție, în virtutea cărora serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. ...