Decizia CCR nr. 573/2018Punctul 18

18. În ceea ce privește acordul de recunoaștere a vinovăției - reglementat de dispozițiile art. 478-488 din Codul de procedură penală -, așa cum a reținut Curtea în jurisprudența sa, acesta reprezintă o instituție de drept procesual penal nouă în legislația românească, prin a cărei introducere, legiuitorul a dorit - conform expunerii de motive care însoțește Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală - o schimbare radicală a procesului penal român, chiar dacă aplicabilitatea sa este limitată la acele infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 15 ani. Acordul de recunoaștere a vinovăției permite inculpatului să participe la stabilirea pedepsei, prin negocierea cu procurorul a condițiilor acestui acord, scopul încheierii lui fiind soluționarea cu celeritate a procesului penal, într-un termen optim și previzibil. Din acest punct de vedere, conform aceleiași expuneri de motive, judecata infracțiunilor pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției - la fel ca și judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (procedura privind recunoașterea învinuirii) - reprezintă o formă abreviată a judecății privind anumite infracțiuni, de natură a responsabiliza părțile din proces (Decizia nr. 235 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 26 mai 2015, paragraful 26). ...