Decizia CCR nr. 553/2018Punctul 19

19. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că, în condițiile inexistenței unei opțiuni de a alege între aplicarea dreptului comun în materia revendicării și aplicarea legii speciale de reparație, textul de lege criticat instituie un regim juridic discriminatoriu, în ceea ce privește posibilitatea foștilor proprietari de a obține restituirea bunurilor preluate de stat. Analizând ipoteza normativă a textului de lege criticat, Curtea reține că acesta exclude un concurs între aplicarea legii generale și a legii speciale, reglementând în mod expres faptul că, după intrarea în vigoare a legii speciale reparatorii, acțiunea în revendicare, de drept comun, nu mai poate constitui temei al revendicării, în virtutea principiului general de drept specialia generalibus derogant. Așadar, ipoteza normativă a textului de lege criticat plasează destinatarii normei în aceeași situație juridică, acordându-le posibilitatea revendicării imobilelor în cauză, fie pe calea acțiunii în revendicare, aplicabilă până la intrarea în vigoare a legii speciale, fie pe calea legii reparatorii speciale. Or, având în vedere principul general de drept electa una via non datur recursus ad alteram, precum și principiul securității raporturilor juridice, nu se poate susține că persoanele care, utilizând procedura legii speciale reparatorii, nu mai pot exercita, ulterior, acțiunea în revendicare de drept comun se află într-o situație juridică discriminatorie, cu încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi. ...