Decizia CCR nr. 553/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat nu permite foștilor proprietari ai bunurilor preluate de stat fără titlu valabil sau succesorilor acestora să formuleze acțiunea în revendicare, reglementată de Codul civil, în cazul în care imobilele revendicate fac obiect al unor legi speciale de reparație. Se susține că, în acest mod, se instituie o discriminare între foștii proprietari, respectiv între cei care intentează acțiunea în revendicare, pe de o parte, și cei care recurg la revendicarea imobilelor în temeiul legilor speciale de reparație, pe de altă parte. Or, condiționarea, prin lege, a acordării măsurilor reparatorii exclusiv prin legi reparatorii speciale reprezintă o măsură care înfrânge principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, prin instituirea unei discriminări, în detrimentul celor care acționează prin formularea acțiunii de drept comun, respectiv acțiunea în revendicare. Se mai susține că, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 22 octombrie 1996, pronunțată în Cauza Stubbings și alții împotriva Regatului Unit), principiul interzicerii discriminării, reglementat de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, presupune aplicarea unui tratament juridic egal unor persoane aflate în situații juridice identice. Astfel, există discriminare atunci când unor persoane aflate în situații identice sau comparabile le este aplicat un tratament juridic diferit sau atunci când un individ se vede, fără o justificare adecvată, mai bine tratat decât altul, respectiv, în sensul art. 14 din Convenția europeană, atunci când autoritățile statului introduc distincții între situații analoage sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Se mai susține că, pentru a se reține nesocotirea principiului interzicerii discriminării, trebuie întrunite cumulativ următoarele elemente: unor persoane aflate în situații juridice analoage sau comparabile să le fie aplicat un tratament juridic preferențial, iar această distincție să nu își găsească nicio justificare obiectivă sau rezonabilă. Se susține că, în speță, nu există o astfel de justificare a diferenței de tratament juridic, reglementată prin textul de lege criticat, respectiv aceasta nu vizează un scop legitim și nu este proporțională cu scopul vizat, dat fiind faptul că fostul proprietar care dorește să intenteze acțiunea în revendicare este plasat pe o poziție de inferioritate juridică, deoarece nu îi este permisă intentarea acțiunii în revendicare, potrivit dreptului comun, dacă bunurile preluate de stat cu titlu abuziv fac obiectul unor legi speciale de reparație. ...