Decizia CCR nr. 556/2018Punctul 15

15. Analizând aceste susțineri, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate critică modul concret în care instanța de judecată a interpretat și a aplicat dispozițiile legale criticate, în cauza dedusă soluționării sale. Or, aceste susțineri nu reprezintă argumente de neconstituționalitate a normei legale incidente, referindu-se, în mod explicit și singular, la aspecte referitoare la fondul cauzei deduse soluționării instanței de judecată, a căror analiză implică o corelare și interpretare a normelor legale incidente, raportate la situația de fapt. În temeiul art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității normelor legale cu care a fost sesizată, iar nu asupra modalității de interpretare și aplicare a acestora în cauza dedusă judecății de fond. Mai mult, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, de principiu, nu intră în atribuțiile sale cenzurarea interpretării date de către instanțele judecătorești unei dispoziții legale, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege, în temeiul prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 15 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 7 aprilie 2005). ...