Decizia CCR nr. 560/2018Punctul 45

45. Or, astfel cum a reținut Curtea la paragraful 23 al Deciziei nr. 266 din 7 mai 2014, atât legislația națională - respectiv Legea nr. 192/2006 și Codul de procedură civilă [art. 227 alin. (2) teza finală] -, cât și Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului consacră medierea ca fiind o procedură facultativă, alternativă și informală. Totodată, la paragraful 23 al deciziei sus-menționate, Curtea a reținut că, întrucât pot exista situații în care persoanele fizice sau juridice doresc ca soluționarea conflictului să se facă exclusiv de către instanța de judecată, prin reglementarea legală criticată nu le este permis acestora să aprecieze singure dacă au sau nu nevoie de informarea asupra medierii. Curtea a mai reținut că accesul liber la justiție reprezintă facultatea fiecărei persoane de a se adresa unei instanțe judecătorești, pentru apărarea drepturilor sale sau valorificarea intereselor sale legitime. Orice limitare a acestui drept, oricât de neînsemnată ar fi, trebuie să fie temeinic justificată, analizându-se în ce măsură dezavantajele create de ea nu cumva depășesc posibilele avantaje. ...