Decizia ÎCCJ nr. 9/2025 (RIL)Punctul III

III. Practica judiciară neunitară invocată de autorul sesizării 13. Autorul sesizării a arătat că practica judiciară divergentă vizează interesul actual în promovarea/susținerea acțiunilor având ca obiect acordarea majorării de 25% a indemnizației de încadrare din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“, stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu 1 ianuarie 2018, față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017. Reclamanții din aceste procese fac parte din diferite categorii profesionale din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“ și beneficiază de decizii administrative emise de angajatori, ordonatori secundari sau terțiari de credite, prin care le-au fost recunoscute aceste drepturi, decizii care nu reprezintă titluri executorii. În acest context, autorul sesizării a subliniat că s-au conturat trei orientări jurisprudențiale divergente cu privire la problema de drept evocată anterior. ... 14. Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială s-a apreciat că reclamanții nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii introductive având ca obiect acordarea majorării de 25%. ... 15. S-a argumentat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2024 recunoaște drepturile salariale stabilite prin ordine sau decizii ale conducătorilor autorităților din cadrul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Justiție“ și prevede plata eșalonată a acestora, astfel încât există certitudinea plății acestor drepturi, conform eșalonării prevăzute de acest act normativ. ... 16. În cea de-a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că angajatorul nu mai poate acorda încă o dată majorarea de 25% din moment ce aceasta a fost deja acordată prin decizii sau ordine administrative. ... 17. S-a argumentat că nu se face distincție între noțiunea de acordare, în sensul de recunoaștere a dreptului salarial pretins, și plata efectivă a acestui drept. În acest sens au fost evocate considerentele de la paragrafele 130-131 din Decizia nr. 43 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 18. În cea de-a treia orientare jurisprudențială s-a apreciat că se impune admiterea acțiunilor având ca obiect acordarea majorării de 25%, în condițiile în care deciziile administrative emise de ordonatorul secundar de credite nu reprezintă titluri executorii. ... 19. S-a arătat că, de vreme ce angajatorul nu plătește drepturile salariale recunoscute printr-o decizie administrativă, salariații au posibilitatea să solicite obligarea acestuia la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate. Ca atare, există un interes actual pentru introducerea acțiunilor având ca obiect acordarea majorării de 25%, întrucât actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale restante nu are valoarea unui titlu executoriu, fiind astfel disociate noțiunile de recunoaștere a dreptului și de plată efectivă a dreptului. Doar după obținerea unei hotărâri judecătorești ce constituie titlu executoriu salariații ar putea declanșa executarea silită, care se va realiza cu respectarea Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările și completările ulterioare. ... 20. Au fost anexate sesizării hotărâri judecătorești definitive pronunțate de curțile de apel Brașov, București și tribunalele Covasna și Vaslui. ... IV. Jurisprudența Curții Constituționale ... 21. Prin Decizia nr. 521 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, reținând că: în ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, potrivit căruia „Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017“ (paragraful 28). Considerente similare se regăsesc în Decizia nr. 82 din 3 martie 2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 13 mai 2022. ... 22. Prin Decizia nr. 662 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2021, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24, art. 25 alin. (1) și art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, reținând că: prevederile art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 stabilesc reguli de ordin tehnic în materie fiscală privind sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, realizând o corelare cu dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în contextul transferului contribuțiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Astfel, legiuitorul a redimensionat politica sa fiscală, aspect care se înscrie în marja sa de apreciere, potrivit art. 139 din Constituție, în scopul îmbunătățirii colectării contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale și, implicit, al protejării drepturilor fundamentale ale salariaților (paragraful 42). ... ...