Decizia CCR nr. 496/2018Punctul 18

18. În considerarea acestor argumente, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în raport cu art. 21 din Constituție. Raționamentul în urma căruia Curtea a ajuns la această concluzie este pe deplin aplicabil și în ceea ce privește analiza dispozițiilor art. 3 pct. 2 din Legea nr. 165/2013, având în vedere că acestea oferă definiția „persoanei care se consideră îndreptățită“ și care, în virtutea acestei calități, are, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, dreptul de a contesta deciziile emise de entitățile învestite de lege. Definiția în discuție se raportează la convingerea - care se va dovedi întemeiată sau nu, în funcție de actele doveditoare depuse - că persoanele în discuție sunt titularii unui drept de proprietate privată sau moștenitori ai acestora, convingere care justifică demersul lor constând în formularea cererilor de revendicare a diferitelor bunuri imobile preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă, astfel cum aceste cereri sunt individualizate în art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013. Or, entitatea deținătoare a bunului este inclusă de lege în mecanismul care concură la realizarea dreptului de proprietate privată al persoanei care se consideră îndreptățită, prin analizarea și recunoașterea acestuia, acolo unde este cazul, și formularea de propuneri de restituire în natură sau în echivalent, atunci când restituirea în natură nu este posibilă. În ipoteza în care, în final, se dispune restituirea în natură, această împrejurare determină, într-adevăr, o diminuare a patrimoniului entității deținătoare a bunului, dar această diminuare nu este altceva decât o reparație la nivel istoric a unor nedreptăți și abuzuri săvârșite în perioada regimului comunist, de vreme ce bunul respectiv fusese inclus în patrimoniul acesteia într-o manieră incompatibilă cu actuala ordine de drept, în care principiile democrației constituționale impun recunoașterea și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, așadar, inclusiv a dreptului de proprietate privată, pentru realizarea căruia legiuitorul a edictat o serie de acte normative al căror scop îl reprezintă repararea nedreptăților din perioada menționată. Așadar, ab initio bunul revendicat de persoana care se consideră îndreptățită fusese adus în patrimoniul entității deținătoare într-o modalitate contrară regulilor statului de drept, astfel că restituirea acestuia în natură, atunci când acest lucru este posibil, apare ca o măsură justificată, pe care entitatea în cauză nu are îndreptățirea să o conteste. ...