Decizia CCR nr. 494/2018Punctul 7
Punctul 7
7. În ce privește textele criticate din Codul de procedură civilă, arată, în esență, că se creează o discriminare prin faptul că toți ceilalți cetățeni beneficiază de două grade de jurisdicție, pe când hotărârile de sancționare disciplinară pronunțate de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi atacate decât cu recurs, cale extraordinară de atac, caracterizat de formalism și rigiditate, în care pot fi invocate doar anumite motive de nelegalitate, în condiții stricte. Arată că, în actualul Cod de procedură civilă nu s-au menținut prevederile cuprinse în art. 304^1 din Codul de procedură civilă din 1865, care stabileau că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din același cod, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. De asemenea, susține existența unei discriminări și prin faptul că recursul de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție este reglementat diferit decât recursul de competența tribunalului sau a curții de apel, prin instituirea procedurii de filtrare. Arată că folosirea expresiei „fără citarea părților“ din art. 493 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă încalcă dreptul de acces liber la justiție întrucât înlătură părțile de la o astfel de judecată, spre deosebire de judecata în recurs la tribunale sau curțile de apel. Totodată, deoarece hotărârea pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 493 alin. (5) , se nesocotește dreptul de acces liber la justiție, prin faptul că se interzice ca o asemenea decizie să fie atacată prin contestație în anulare sau revizuire. Consideră că există o contradicție între prevederile art. 493 alin. (5) și cele ale alin. (6) din același articol, întrucât alin. (5) prevede că decizia nu este supusă niciunei căi de atac, în schimb, în alin. (6) o asemenea interdicție nu mai există. Susține că se încalcă principiul egalității, întrucât art. 497 din Codul de procedură civilă stabilește soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul recursului obișnuit, precedat de două grade de jurisdicție, dar nu precizează ce soluție se pronunță în cazul recursului în discuție. În fine, susține că este discriminat în raport cu alți procurori care s-au aflat întro situație identică, dar au declarat recurs anterior intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă și au beneficiat de prevederile art. 304^1 din acesta. ...
Sursa oficială ↗