Decizia CCR nr. 522/2018Punctul 19

19. Curtea reține că premisa acestui argument este greșită. Astfel, în jurisprudența Curții Constituționale, se arată, în mod consecvent, că judecătorul nu creează legea, ci o aplică la speța concretă. Competența judecătorului implică nu numai identificarea normei aplicabile și analiza conținutului său, ci și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 250 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 18 iulie 2017, paragraful 26, sau nr. 256 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2016, paragraful 19). În plus, în Decizia nr. 354 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 29 iunie 2015, Curtea a reținut că atribuția esențială și definitorie a judecătorului este aceea de „a spune dreptul“, concretizată în soluțiile pronunțate și motivate. Cu alte cuvinte, identificarea normei aplicabile reprezintă o atribuție intrinsecă a puterii judecătorești pe care este obligată și îndreptățită să o exercite în îndeplinirea rolului constituțional de înfăptuire a justiției și, ca atare, nu poate avea semnificația încălcării rolului constituțional al legiuitorului. ...