Decizia CCR nr. 484/2018Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că garantarea ocrotirii sănătății semnifică și stabilirea unui sistem de asigurări sociale de sănătate care să fie conceput în scopul protejării asiguraților, în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident, scop pe care, de altfel, și legiuitorul îl identifică prin dispozițiile art. 219 alin. (2) din Legea nr. 95/2006. În privința sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane“, cuprinsă în textul de lege criticat, se observă că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății propriei persoane din culpă răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Angajarea răspunderii persoanelor vizate de acest text se realizează în condițiile textului de lege criticat, care se completează cu art. 1.357 din Codul civil, ce instituie o răspundere și pentru cea mai ușoară culpă. Prin urmare, având în vedere că majoritatea afecțiunilor medicale, chiar și cele mai banale, reprezintă rezultatul propriilor fapte săvârșite din culpă de către „autorii - victimă“, aceștia sunt obligați să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, prin plata contravalorii serviciilor medicale necesare vindecării lor, astfel cum rezultă din sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane“, indiferent dacă au sau nu calitatea de asigurat, ceea ce înseamnă că atât obligația statului de a proteja, cât și dreptul persoanelor de a fi protejate față de costurile serviciilor medicale, în caz de boală sau de accident, se limitează doar la acele situații în care afecțiunile medicale și accidentele au cauze necunoscute. ...