Decizia CCR nr. 478/2018Punctul 13

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dreptul la alocația pentru hrană a fost restrâns în perioada 2013-2015, perioadă pentru care se pretinde acest drept de natură salarială, prin plafonarea cuantumului valoric al alocației pentru hrană la nivelul în vigoare în luna iunie 2010. În acest sens se arată că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, dar și ale Ordinului ministrului administrației și internelor nr. S/310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor în timp de pace, pentru personalul căruia i se aplică Statutul polițistului și care îndeplinește misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora, se acordă un drept de hrană care să asigure 5.010 calorii zilnic fiecărei persoane. Prin art. 6 din acest din urmă act normativ s-a prevăzut că, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Se mai arată că prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar, cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, valoarea acordată neasigurând cele 5.010 calorii necesare. Deși, prin ordine succesive ale ministrului apărării naționale, a fost actualizată valoarea normelor de hrană în funcție de indicii prețurilor de consum, rezultând o sumă de 27 lei/zi, instituțiile bugetare nu au aplicat această actualizare, valoarea normei de hrană fiind plafonată, în temeiul textului de lege criticat, la valoarea de 24 lei/zi. Se susține că, în acest mod, este încălcat caracterul temporar al restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, prevăzut de art. 53 din Constituție. Se mai arată că, prin neacordarea normei de hrană la valoarea actualizată cu indicii prețurilor de consum, se ajunge la o discriminare între personalul instituțiilor publice, care primește hrană în natură (potrivit Ordonanței Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicate) și care beneficiază, în acest fel, de respectarea plafonului caloric zilnic, pe de o parte, și personalul care beneficiază pentru hrănire de o alocație financiară neimpozabilă, pe de altă parte, întrucât cuantumul alocației pentru hrană nu mai acoperă necesarul zilnic de 5.010 calorii prevăzut în norma de hrană nr. 6, cuprinsă în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003. Se mai susține că, prin neacordarea unui drept prevăzut de lege la un nivel actualizat cu indicii prețurilor de consum, se ajunge la situația în care un drept patrimonial recunoscut de lege este vidat de o parte de substanța sa. Or, un asemenea drept nu poate înceta decât prin abrogarea temeiului legal care l-a instituit, abrogare care nu sa produs. Pe de altă parte, cu privire la măsurile de reducere a salariilor și a altor drepturi de natură salarială, se arată că, în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010), s-a statuat că asemenea măsuri nu pot avea decât un caracter temporar. ...