Decizia CCR nr. 152/2018Punctul 9

9. În motivarea excepției în Dosarul nr. 2.838D/2016 se susține, în esență, că dreptul la alocația pentru hrană a fost restrâns în perioada 2013-2015 - perioadă pentru care se pretinde acest drept de natură salarială - prin plafonarea cuantumului valoric al alocației pentru hrană la nivelul în vigoare în luna iunie 2010. În acest sens se arată că, potrivit statutului polițistului, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată, în schimb, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, fiind astfel afectat caracterul temporar al restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, prevăzut de art. 53 din Constituție. Or, referitor la măsurile de reducere a salariilor și a altor drepturi de natură salarială, în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010) s-a statuat că asemenea măsuri nu pot avea decât un caracter temporar. ...