Decizia CCR nr. 482/2018Punctul 15

15. Curtea reține că ipoteza prevăzută de textul de lege criticat este aceea a numirii temporare într-o funcție de conducere a judecătorilor, procurorilor și personalului asimilat acestora. Modalitatea în care s-a făcut numirea temporară întro funcție de conducere nu este o problemă de constituționalitate, ci ține de interpretarea și aplicarea legii la cazul concret dedus judecății. Curtea observă, astfel, că, în realitate, autoarea excepției nu critică neconstituționalitatea textului, ci faptul că acesta nu i s-a aplicat și în cazul său, și anume în situația numirii temporare într-o funcție de conducere prin ordin de serviciu. Or, interpretarea și aplicarea textului de lege criticat la cazul concret al autoarei excepției, numită prin ordin de serviciu, este de competența instanței judecătorești care soluționează litigiul, iar nu de competența Curții Constituționale, nefiind o problemă de constituționalitate. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că interpretarea legilor este operațiunea rațională, indispensabilă în procesul aplicării și respectării acestora, având ca scop clarificarea înțelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011). Pentru aceste argumente, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. ...