Decizia CCR nr. 462/2018Punctul 12

12. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că stabilirea regimului juridic al nulităților este apanajul legiuitorului, în funcție de politica sa penală. Prin urmare, acesta a înțeles să reglementeze, pe de-o parte, nulitatea absolută, iar, pe de altă parte, nulitatea relativă, aceasta din urmă fiind o nulitate virtuală care intervine în acele ipoteze care nu sunt expres și limitativ prevăzute de legiuitor ca fiind sancționate cu nulitate absolută, conform art. 281 din Codul de procedură penală. Așadar, cazurile în care poate fi invocată nulitatea relativă sunt reprezentate de toate încălcările unor dispoziții procesual penale, altele decât cele pentru care poate fi invocată nulitatea absolută. Împrejurarea că, în ceea ce privește nulitatea relativă, legiuitorul a stabilit condițiile, etapa procesuală în care poate fi invocată, titularii cererii nu se poate converti într-o încălcare a dispozițiilor constituționale. Susține că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității acestor dispoziții. Nefiind invocate elemente de noutate, apreciază că această jurisprudență trebuie menținută, iar excepția de neconstituționalitate respinsă, ca neîntemeiată. ...