Decizia CCR nr. 461/2018Punctul 9

9. Guvernul susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 157 alin. (2) din Codul penal consacră principiul indivizibilității active a răspunderii penale, potrivit căruia, în cazul unei pluralități de persoane vătămate, nu se poate vorbi de lipsa plângerii prealabile decât dacă niciuna dintre acestea nu a introdus plângere în termenul legal. Dacă însă una dintre ele s-a plâns, este suficient pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. Art. 157 alin. (3) din Codul penal consacră principiul indivizibilității pasive a răspunderii penale. Dacă persoana vătămată se plânge împotriva unuia dintre participanți, este firesc să fie trași la răspundere toți participanții, plângerea prealabilă fiind considerată ca fiind făcută împotriva tuturor. Dacă în cursul judecății apar date sau indicii că la săvârșirea faptei au participat și alte persoane, procesul penal poate fi extins cu privire la aceste persoane, deoarece, prin lege, se consideră că plângerea prealabilă a fost făcută față de toți participanții. Astfel, dispozițiile analizate nu conțin prevederi de natură să reglementeze existența unei discriminări, nefiind incidente în cauză niciunul dintre criteriile de discriminare prezente în art. 4 din Constituție. Articolul de lege invocat se aplică nediferențiat tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, fără privilegii și fără discriminări. Mai mult, dispozițiile art. 157 alin. (3) din Codul penal nu numai că nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, dar chiar constituie o reflectare a acestuia, deoarece asigură tragerea la răspundere penală a tuturor făptuitorilor. ...