Decizia CCR nr. 699/2016Punctul 9

9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. Astfel, arată că autorul excepţiei nu critică textul de lege menţionat pentru ceea ce conţine acesta, ci pentru ceea ce nu conţine, şi anume pentru că nu permite inculpatului să promoveze un recurs în casaţie în ipoteza în care instanţa de apel a dispus o soluţie greşită, în sensul că nu a dispus încetarea procesului penal. Consideră că autorul excepţiei solicită, în realitate, adoptarea unei noi soluţii legislative, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 13 februarie 2007. În subsidiar, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „situaţia procurorului şi a inculpatului din procesul penal nu sunt identice, ci, dimpotrivă, sunt diferite“. Reaminteşte cele reţinute prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, şi anume că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. ...