Decizia CCR nr. 437/2018Punctul 15

15. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Astfel, referitor la dispozițiile art. 3 alin. (3) și (4) și ale art. 4 alin. (9) , (11) și (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, arată că inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor sunt detașați în cadrul parchetelor, pe posturi de specialiști, în scopul de a acorda suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni economico-financiare. În exercitarea atribuțiilor de serviciu, acești inspectori fiscali efectuează constatări tehnico-științifice, care constituie mijloace de probă, investigații financiare în vederea indisponibilizării de bunuri și orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror. Din analiza acestor prevederi legale rezultă că inspectorii antifraudă acționează ca specialiști în domeniul infracțiunilor economico-financiare, în activitatea de strângere a probelor, activitate care nu este de natură a afecta garanțiile privind contradictorialitatea și imparțialitatea procesului penal și nici capacitatea părților de a dispune de posibilități suficiente, echivalente și adecvate pentru a-și susține poziția cu privire la problemele de drept și de fapt. În acest sens subliniază că dreptul la apărare conferă fiecărei părți - potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului - posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege prin care pot fi invocate situații sau împrejurări ce susțin și probează apărarea, ceea ce include participarea la ședințele de judecată, posibilitatea de a folosi orice mijloc de probă, de a formula solicitări cu privire la administrarea probelor, de a invoca excepții procedurale, precum și exercitarea unor drepturi procesuale ce pot sprijini apărarea, inclusiv folosirea unui apărător calificat. În fine, orice parte din proces are dreptul de a exercita căile de atac cu privire la soluția dată de instanță, în condițiile legii. În ceea ce privește dispozițiile art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, arată că activitatea de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și modul de dobândire a calității de expert tehnic sunt reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit actului normativ indicat, este expert tehnic judiciar orice persoană fizică ce dobândește această calitate în condițiile ordonanței și este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit pe specialități și pe județe, respectiv pe municipiul București. Expertul tehnic judiciar este expert oficial și poate fi numit de organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești sau de alte organe cu atribuții jurisdicționale pentru efectuarea de expertize tehnice judiciare. Reține că, în cadrul unui proces penal, pentru efectuarea unei expertize este necesar ca persoana desemnată în acest sens să fie specializată și recunoscută ca făcând parte din corpul experților tehnici judiciari. Astfel, instanța va desemna expertul care să efectueze expertiza dintre experții oficiali din laboratoare sau instituții de specialitate ori dintre experții independenți autorizați din țară sau din străinătate. Cât privește lipsa de imparțialitate a experților, apreciază că această susținere nu poate fi reținută, întrucât legiuitorul a instituit incompatibilitățile judecătorului și pentru expert, prin dispozițiile art. 64 din Codul de procedură penală. Pe de altă parte, la efectuarea expertizei pot participa și experți independenți autorizați, numiți la solicitarea părților sau a subiecților procesuali principali, cu aplicarea prevederilor art. 173 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală, potrivit cărora „Părțile și subiecții procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea“. Față de cele arătate, apreciază că prin dispozițiile de lege criticate legiuitorul a creat premisele unui proces echitabil, în cadrul căruia părțile beneficiază de suficiente garanții pentru respectarea dreptului la apărare, având în vedere că inculpatul are posibilitatea să solicite și să administreze toate probele necesare și utile cauzei. ...