Decizia CCR nr. 438/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) și (13) privind legalitatea pedepsei și caracterul penal al sancțiunii privative de libertate, întrucât permit arestarea preventivă a unui minor, în condițiile în care față de minor se poate lua numai o măsură educativă. În acest sens, arată că noul Cod penal, spre deosebire de Codul penal din 1969, nu mai prevede pedeapsa închisorii - ca sancțiune penală - pentru infracțiunile săvârșite în perioada minorității, ci stabilește numai măsuri educative, neprivative sau privative de libertate, care sunt sancțiuni de drept penal și se execută după rămânerea definitivă a hotărârii prin care au fost dispuse. Consideră că reținerea și arestarea preventivă sunt „sancțiuni penale“, astfel că acestea nu ar trebui să se deducă, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 72 din Codul penal, din durata măsurilor educative privative de libertate, care sunt sancțiuni de drept penal. ...