Decizia CCR nr. 435/2018Punctul 20

20. Având în vedere cele arătate mai sus, prin Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, citată anterior, Curtea a constatat că instituția extinderii urmăririi penale reglementată de art. 311 din Codul de procedură penală vizează situația în care, după începerea urmăririi penale prin strângerea de date și informații cu privire la fapta sau persoana ce formează obiectul urmăririi penale, organul de urmărire penală descoperă fie fapte noi, fie date privind implicarea altor persoane, astfel că dispune extinderea urmăririi penale. Practic, se produce o lărgire a limitelor investirii inițiale, obiectul urmăririi penale extinzându-se la fapte și/sau la persoane noi. Consecințele unei astfel de proceduri vizează fie o extindere a urmăririi penale in rem, fie o extindere a urmăririi penale in personam. Analizând dispozițiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că acestea au în vedere mai multe situații, respectiv: extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie o nouă infracțiune; extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie act material al aceleiași infracțiuni (fără schimbarea încadrării juridice; de exemplu, urmărirea penală se desfășoară cu privire la infracțiunea de furt și se descoperă luarea și a altor bunuri, fără a fi în prezența infracțiunii continuate); extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie act material al aceleiași infracțiuni (cu schimbarea încadrării juridice; în cazul infracțiunilor continuate și complexe ori celor cu consecințe deosebit de grave; de exemplu, urmărirea penală se desfășoară cu privire la infracțiunea de furt și se descoperă luarea altor bunuri de la aceeași persoană la intervale de timp diferite sau se cercetează o infracțiune de furt și se descoperă că s-au exercitat violențe pentru luarea bunului); schimbarea încadrării juridice în cazul urmăririi penale in rem; extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă comisă de suspect care constituie o nouă infracțiune; extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă care constituie act material al aceleiași infracțiuni (fără schimbarea încadrării juridice); extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă care constituie act material al aceleiași infracțiuni (cu schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor continuate și complexe ori al celor cu consecințe deosebit de grave); extinderea urmăririi penale in personam față de o altă persoană (coautor, instigator sau complice); schimbarea încadrării juridice în cazul urmăririi penale in personam. Indiferent de soluția aleasă de legiuitor, respectiv posibilitatea organului de cercetare penală de a dispune sau nu el însuși cu privire la extinderea urmăririi penale in personam, Curtea a constatat că nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 311 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea. În cazul în care extinderea urmăririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de urmărire penală are obligația să procedeze față de acestea potrivit prevederilor art. 307 din Codul de procedură penală, aducându-le la cunoștință, înainte de prima audiere, calitatea de suspecți, încadrarea juridică a faptei și drepturile prevăzute de dispozițiile art. 83 din același cod, cu încheierea, în acest sens, a unui proces-verbal (paragrafele 31 și 32). ...