Decizia CCR nr. 435/2018Punctul 19

19. În ceea ce privește dispozițiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală - potrivit cărora, în cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice -, prin Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, prin raportare la prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. În acest sens, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 201 din Codul de procedură penală din 1968, organele de urmărire penală erau procurorul și organele de cercetare penală, acestea din urmă fiind organele de cercetare ale poliției judiciare și organele de cercetare speciale. Totodată, dispozițiile art. 228 alin. 1 și 3^1 din Codul de procedură penală din 1968 prevedeau că: „Organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute la art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art. 10 […]. Rezoluția de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală, se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activității de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată și dosarul cauzei“. Analizând aceste dispoziții, Curtea a constatat că dispozițiile procesual penale anterioare nu făceau, în mod expres, distincție între începerea urmăririi penale in rem sau in personam, însă organul de cercetare penală putea dispune începerea urmăririi penale prin rezoluție care trebuia supusă confirmării motivate a procurorului care exercita supravegherea activităților, în termen de cel mult 48 de ore. De asemenea, organul de cercetare penală nu putea dispune el însuși cu privire la extinderea cercetărilor penale sau cu privire la schimbarea încadrării juridice, sens în care, ori de câte ori constata că se impune acest lucru, era obligat ca, în cel mult 3 zile de la data constatării faptelor, împrejurărilor sau persoanelor noi, să facă propuneri procurorului, care trebuia să decidă, prin ordonanță în cel mult 5 zile. Spre deosebire de reglementarea anterioară - în care organul de cercetare penală făcea doar propuneri procurorului în vederea extinderii cercetării penale -, potrivit dispozițiilor art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, extinderea urmăririi penale poate fi dispusă prin ordonanță, atât de către procuror, cât și de către organul de cercetare penală. Astfel, legiuitorul conferă acest drept organului de urmărire penală, care, potrivit prevederilor art. 55 din Codul de procedură penală, poate fi: procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare sau organele de cercetare penală speciale. După intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016, urmărirea penală in rem și urmărirea penală in personam se pot dispune atât de către procuror, cât și de către organul de cercetare penală, cu deosebirea că, în cazul urmăririi penale in personam dispuse de către organul de cercetare penală, măsura trebuie supusă confirmării procurorului în termen de 3 zile. Totodată, extinderea urmăririi penale in rem sau in personam se dispune de către organul de urmărire penală, cu mențiunea că, în cazul unei extinderi in personam, măsura dispusă de către organul de cercetare penală trebuie supusă, de asemenea, confirmării procurorului în cel mult 3 zile de la data emiterii ordonanței (paragrafele 25-30). ...