Decizia CCR nr. 435/2018Punctul 22

22. Așa fiind, prin Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, mai sus citată, Curtea a constatat că această obligație de informare are o importanță deosebită și dă consistență exigenței constituționale consacrate de art. 131 alin. (3) coroborat cu art. 132 alin. (1) , întrucât procurorul, odată informat, poate, în acord cu art. 304 din Codul de procedură penală, să infirme motivat orice act sau măsură procesuală dispusă de către organul de cercetare penală. De asemenea, potrivit art. 336 din Codul de procedură penală, orice persoană care se consideră vătămată în interesele sale legitime, prin actul de extindere a urmăririi penale dispus de către organul de cercetare penală, se poate adresa prin plângere procurorului care supraveghează activitatea de cercetare penală. În plus, ordonanța de extindere a urmăririi penale cu privire la alte persoane este - lato sensu - un act de urmărire penală care, în lumina prevederilor art. 131 alin. (3) teza finală din Constituție, reflectate în dispozițiile art. 303 alin. (1) din Codul de procedură penală, poate fi realizat, în urma dispoziției procurorului care conduce și supraveghează activitatea organelor de cercetare penală, de către acestea din urmă. Astfel, Curtea a statuat că, indiferent de varianta de interpretare și aplicare aleasă, o eventuală nesocotire a dispozițiilor legale nu constituie, în sine, o problemă de constituționalitate, iar situația relevată de autorul excepției nu reprezintă o consecință a conținutului normativ al art. 311 din Codul de procedură penală (paragrafele 36 și 37). ...