Decizia CCR nr. 417/2018Punctul 4

4. În privința art. I pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (7) ] din lege se arată că, prin modificarea operată, legiuitorul a derogat de la dreptul comun în materie, diminuând termenul prevăzut pentru exercitarea dreptului la acțiune la 3 luni, deși Curtea, în motivarea neconstituționalității acestui text realizată prin Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018, nu s-a pronunțat în sensul necesității modificării acestui termen, criticile vizând, în mod exclusiv, incertitudinea datei de la care acesta începe să curgă. În aceste condiții, legiuitorul trebuia să se limiteze strict la stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de contestare a actului Consiliul Suprem de Apărare a Țării de verificare a veridicității datelor cuprinse în declarațiile referitoare la calitatea de lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații, și nu să diminueze termenul în care poate fi contestat actul antereferit; încălcându-și această obligație, legiuitorul a nesocotit art. 147 alin. (2) din Constituție. Se mai susține că textul contravine și art. 1 alin. (5) referitor la principiul securității juridice, întrucât prevede că termenul începe să curgă de la data luării la cunoștință a actului, fără a se preciza cine a luat cunoștință și cu privire la ce anume s-a luat cunoștință. ...