Decizia CCR nr. 417/2018Punctul 67

67. Curtea subliniază că, în ipoteza în care procurorul care a exercitat funcția de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori și familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie și de adjuncți ai acestora sau o altă funcție de conducere, după caz, la momentul numirii în funcțiile prevăzute de art. 54 și 55 din Legea nr. 303/2004, nu va reveni pe funcția de conducere de pe care a fost numit în noua funcție de conducere. Aceasta pentru că un procuror nu poate deține, în același timp, două funcții de conducere la două parchete diferite. Astfel, dacă s-ar accepta punctul de vedere al autorilor obiecției de neconstituționalitate s-ar ajunge în situația ca o persoană nu numai să dețină două funcții de conducere în mod concomitent, dar la momentul încetării funcției de conducere prevăzute de art. 54 și 55 din Legea nr. 303/2004 ar reveni tot pe o poziție de conducere, poziție care, între timp, nu putea fi scoasă la concurs, putând fi ocupată în mod temporar, prin intermediul sistemului de delegări/detașări. Or blocarea sine die a accesului la funcțiile de conducere prin mecanismul antereferit, la care au aderat autorii obiecției de neconstituționalitate, nu poate fi ridicată la rang de lege. Prin urmare, art. I pct. 93 [cu referire la art. 56] din lege nu încalcă art. 147 alin. (4) din Constituție. ...