Decizia CCR nr. 386/2018Punctul 16

16. În plus, se apreciază că secretarul general al Camerei Deputaților nu se poate substitui autorității publice tutelare (Camera Deputaților) în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor acesteia și nu poate avea propriul reprezentant în consiliul de administrație, deoarece s-ar încălca art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 64 alin. (1) și (2) din Constituție. Funcția de secretar general al Camerei Deputaților este, potrivit Legii nr. 7/2006, o funcție publică parlamentară corespunzătoare înalților funcționari publici. Chiar și în ipoteza în care art. II din legea criticată instituie o derogare implicit de la cadrul general privind exercitarea funcțiilor publice, legea dedusă controlului nu permite identificarea criteriilor și condițiilor pe care ar trebui să le îndeplinească reprezentantul secretarului general în Consiliul de administrație al Regiei Autonome „Monitorul Oficial“. Acest reprezentant, făcând parte din personalul din serviciile Camerei Deputaților, poată să aparțină fie categoriei funcționarilor publici parlamentari, fie personalului contractual. Or, în lipsa unei prevederi exprese care să dispună cu privire la calitatea secretarului general al Camerei Deputaților de reprezentant legal al acesteia în relațiile cu terții, rezultă că persoana desemnată în calitate de reprezentant al acestuia este, în realitate, un submandatar al secretarului general și ar putea fi un funcționar public parlamentar, ceea ce contravine însă prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, potrivit cărora funcționarii publici parlamentari nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu funcția publică pe care o exercită, deoarece ar fi susceptibili de incompatibilitate. ...