Decizia CCR nr. 298/2018Punctul 47

47. Referitor la dispozițiile art. I pct. 2 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, președintele Camerei Deputaților arată că acestea reprezintă o expresie a principiului simetriei juridice. În acest sens amintește că prevederile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 7/2006 prevăd că „numirea în funcția publică parlamentară de șef de departament ori de director general, după caz, se face de secretarul general, cu avizul Biroului permanent al Camerei Deputaților sau Senatului.“ Totodată, învederează că numirea în funcția publică parlamentară de înalt funcționar public parlamentar, ca șef de departament sau director general, are caracter intuitu personae, numirea realizându-se exclusiv la propunerea secretarului general al Camerei Deputaților ori al Senatului, cu avizul Biroului permanent al Camerei respective. Regimul juridic aplicabil înaltului funcționar public parlamentar este, astfel, distinct reglementat atât față de cel incident înalților funcționari publici al căror statut este reglementat prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cât și față de regimul juridic aplicabil funcționarilor publici parlamentari de conducere și funcționarilor publici parlamentari de execuție, instituit prin Legea nr. 7/2006. Distincția de regim juridic pe care legiuitorul o face între înalții funcționari publici parlamentari și funcționarii publici parlamentari de conducere și execuție are justificare și legitimitate în privința specificului numirii în funcție, regula pentru funcțiile publice parlamentare de conducere și execuție fiind concursul organizat de secretarul general al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz, conform prevederilor art. 20 alin. (2) și art. 12 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 7/2006, numirea în astfel de funcții având caracter preponderent obiectiv. ...