Decizia CCR nr. 374/2018Punctul 21

21. De altfel, prin Decizia nr. 10 din 19 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 24 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010, instanța competentă să soluționeze acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de muncă sau a unui contract civil, formulată de Agenția Națională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese, se determină în raport cu natura juridică a contractului“. În motivare, Înalta Curte a reținut că atunci când titularul acțiunii în anularea actului emis sau încheiat prin încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese este „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim“, cererea de chemare în judecată se va soluționa de instanța competentă în raport cu natura actului, care poate fi cea de contencios administrativ [în cazul actelor administrative unilaterale, precum și în cazul contractelor administrative definite în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare], instanța civilă (în cazul contractelor civile) sau instanța de dreptul muncii (în cazul contractelor de muncă). ...