Decizia CCR nr. 356/2018Punctul 101

101. O măsură de individualizare a executării pedepsei, dispusă ulterior pronunțării hotărârii judecătorești definitive de condamnare, există deja în dreptul penal românesc, respectiv instituția liberării condiționate. Astfel, dispozițiile Codului penal, respectiv capitolul V - Individualizarea pedepselor, secțiunea a 6-a - Liberarea condiționată, art. 99-106 prevăd liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii, ca modalitate de individualizare a executării pedepsei fără lipsire de libertate, acordată printr-o hotărâre definitivă a instanței de judecată, care are convingerea că cel condamnat s-a îndreptat, îndeplinind condițiile impuse conduitei sale pe timpul executării fracției obligatorii din pedeapsă și obligațiile civile, măsura fiind luată sub rezerva îndeplinirii integrale, sub controlul serviciului de probațiune, în termenul de supraveghere, a măsurilor și obligațiilor impuse de instanța de judecată. Liberarea condiționată are caracter general, fiind aplicabilă oricăruia dintre condamnații la pedeapsa închisorii, indiferent de natura, durata, gravitatea infracțiunii ori de personalitatea condamnatului, putându-se aplica în toate cazurile numai după executarea efectivă a unei părți din pedeapsă în regim de lipsire de libertate. ...