Decizia CCR nr. 341/2018Punctul 9

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 243 alin. (2) din Codul de procedură penală și ale art. 127 din Codul penal sunt constituționale. În acest sens menționează că dispozițiile de lege criticate trebuie corelate cu prevederile art. 114 din Codul penal, care stabilesc că față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se poate lua o măsură educativă privativă de libertate dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat, sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudența sa, că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la periclitarea unui interes public real și care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate (Hotărârea din 27 iunie 1968, pronunțată în Cauza Wemhoff împotriva Germaniei). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus atât din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, cât și din consecințele acesteia. De asemenea, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la dispozițiile art. 243 alin. (2) din Codul de procedură penală, și anume deciziile nr. 50 din 16 februarie 2016 și nr. 450 din 28 iunie 2016. ...